Ce este incontinența urinară și cum o tratăm

Incontinența urinară (IU) își asumă o importanță maximă în medicină, fiind un sindrom multifactorial definit ca semnul oricărei scurgeri involuntare de urină. Este o tulburare larg răspândită care afectează milioane de oameni în lume, cu importanță probabil încă subestimată și consecințe negative asupra bunăstării personale și sociale. La nivel mondial, există peste 200 de milioane de cazuri de incontinență urinară, iar femeile au un risc de cinci ori mai mare decât bărbații.

Ca să putem înțelege pe deplin toate implicațiile sociale și personale ale acestei afecțiuni, trebuie să vorbim întâi despre sistemul urinar și funcția urinară. Mai apoi vom defini această afecțiune, vom vorbi despre toate tipurile de incontinență urinară, care sunt simptomele și complicațiile și, desigur, tratarea, soluțiile existente pe piață (produse pentru incontinența urinară) și prevenția acestei afecțiuni.

Ce este sistemul urinar. Funcția urinară

Sistemul urinar funcționează ca un filtru, eliminând toxinele și deșeurile din organism prin urină. Folosește o serie de tuburi și conducte pentru a elimina aceste deșeuri. Aceste tuburi sunt conectate la vasele de sânge și la sistemul digestiv. Rolul sistemului urinar este de a ajuta restul corpului să funcționeze corect.

Rinichii, ureterele, vezica urinară și uretra formează sistemul urinar. Toate lucrează împreună pentru a filtra, depozita și elimina deșeurile lichide din organism. Iată ce face fiecare organ:

• Rinichii. Aceste organe lucrează constant. Ei filtrează sângele și produc urină, pe care corpul tău o elimină. Există doi rinichi, unul de fiecare parte a spatelui abdomenului, chiar sub cutia toracică. Fiecare rinichi este cam la fel de mare ca pumnul tău.
• Uretere. Aceste două tuburi subțiri din interiorul pelvisului transportă urina de la rinichi la vezică.
• Vezica urinară. Vezica ta reține urina până când ești gata să o golești. Este goală, făcută din mușchi și are forma unui balon. Vezica urinară se extinde pe măsură ce se umple. În majoritatea situațiilor, vezica urinară poate reține până la 2 căni de urină.
• Uretra. Acest tub transportă urina din vezica urinară din corp. Se termină într-o deschidere către exteriorul corpului în penis (la bărbați) sau în fața vaginului (la femei).

În mod normal, mușchiul neted care formează vezica urinară este relaxat, iar sfincterele uretrei sunt închise. Uretra prezintă două sfinctere: unul intern, situat într-un plan superior, format din fibre musculare netede, similare celor care alcătuiesc vezica și care funcționează involuntar, și altul extern, format din fibre musculare striate, controlate conștient. Când mușchii sfincterului țin uretra închisă, urina nu se scurge. Creierul controlează vezica urinară, care, în mod normal, răspunde la comenzile voluntare pe care le primește. Când acest mecanism funcționează corect, avem posibilitatea de a controla și gestiona, în funcție de context, nevoia de a merge la baie. Incontinența urinară apare atunci când controlul voluntar asupra sfincterului extern nu mai este perfect și apar scurgeri de urină, care nu pot fi gestionate.

Ce este incontinența urinară

Incontinența urinară nu reprezintă o boală de sine stătătoare, ci un simptom care poate semnala o disfuncție a vezicii urinare și se referă la pierderile involuntare de urină între micțiunile propriu-zise, controlate.

Această condiție medicală este frecventă la vârstnici, în special, în casele de bătrâni, dar poate afecta și bărbații și femeile de vârstă tânără. Incontinența urinară poate afecta atât sănătatea pacientului, cât și calitatea vieții sale.

Incontinența urinară este rar raportată de pacient deoarece este considerată o consecință naturală a îmbătrânirii și, mai ales, datorită prezenței unui sentiment de rușine. Adesea, persoanele afectate neagă și se ascund, fapt ce are ca rezultat restricții fizice și psihosociale. De fapt, consecințele cheie includ

pierderea încrederii în sine și izolarea socială, pe lângă alte rezultate negative, cum ar fi anxietatea, depresia, deteriorarea vieții sexuale și scăderea activității fizice.

Cauze și factori de risc

Incontinența urinară poate fi cauzată de obiceiurile de zi cu zi, de afecțiuni medicale subiacente sau de probleme fizice.

Putem să definim două tipuri de cauze: cele pentru incontinența temporară și cele pentru incontinența persistentă.

Cauzele pentru incontinența temporară includ:

• Anumite băuturi, alimente și medicamente care pot acționa ca diuretice – stimulând vezica urinară și crescând volumul de urină. Acoolul, cafeina, băuturi carbogazoase, îndulcitori artificiali, ciocolată, ardei iuți, alimente bogate în condimente, zahăr sau acid, în special fructele citrice
• Medicamente pentru inimă și tensiunea arterială, sedative și relaxante musculare
• Prezența unei afecțiuni medicale ușor de tratat, cum ar fi infecții ale tractului urinar (infecții urinare) sau constipație.

Cauzele pentru incontinența persistentă sunt sarcina, nașterea, vârsta înaintată, menopauza, o prostată mărită, cancerul de prostată sau tulburări neurologice.

Factorii care cresc riscul de a dezvolta incontinență urinară includ:

• Sexul – Femeile sunt mai susceptibile de a avea incontinență de stres. Sarcina, nașterea, menopauza și anatomia normală a femeii explică această diferență. Cu toate acestea, bărbații care au probleme cu prostata prezintă un risc crescut de incontinență de urgență și de exces.
• Vârsta – Pe măsură ce îmbătrânești, mușchii vezicii urinare și uretrei își pierd o parte din forță. Schimbările cu vârsta reduc cât de mult poate reține vezica ta și cresc șansele de eliberare involuntară de urină.
• Greutatea – Greutatea suplimentară crește presiunea asupra vezicii urinare și a mușchilor din jur, ceea ce îi slăbește și permite urinei să se scurgă atunci când tușiți sau strănutați.
• Fumatul
• Istoricul familial – Dacă un membru apropiat al familiei are incontinență urinară, în special incontinență urgentă, riscul de a dezvolta această afecțiune este mai mare.
• Unele boli – Bolile neurologice sau diabetul vă pot crește riscul de incontinență.

Tipuri de incontinență

Incontinență funcțională

Este situația în care aparatul urinar funcționează normal, dar există alte boli/dizabilități (demență ori boli mintale) sau circumstanțe (artrita, spitalizarea, reținerea îndelungată, imposibilitatea de a ajunge la baie) care pot duce la accidente. Incontinența nocturnă intră tot în categoria celei funcționale, la fel cum producerea unor cantități mari de urină (după consumul unor alimente sau după administrarea de diuretice) poate fi un risc de incontinență.

Incontinență urgentă (vezică hiperactivă)

Incontinența urinară de urgență este scurgerea involuntară de urină care poate fi precedată sau însoțită de un sentiment de urgență urinară (dar poate fi și asimptomatică) din cauza hiperactivității detrusorului. Contracțiile pot fi cauzate de iritația vezicii urinare sau pierderea controlului neurologic.

Incontinență de stres (presiune fizică asupra vezicii urinare)

Incontinența urinară de efort este scurgerea involuntară de urină care apare la creșterea presiunii intraabdominale (de exemplu, la efort, strănut sau tuse) din cauza sfincterului uretral și/sau slăbiciunii planșeului pelvin. Femeile tinere active în sport pot experimenta acest tip de incontinență. În plus, femeile însărcinate și femeile care au avut parte de nașteri pot fi predispuse la incontinență urinară de stres.

Incontinență mixtă

Incontinența urinară mixtă este scurgerea involuntară de urină cauzată de o combinație de incontinență urinară de stres și una de urgență.

Incontinență de preaplin

Incontinența urinară de preaplin este scurgerea involuntară de urină dintr-o vezică supradistensată din cauza contractilității detrusorului afectate și/sau obstrucției la evacuarea vezicii urinare. Bolile neurologice, cum ar fi leziunile măduvei spinării, scleroza multiplă și diabetul pot afecta funcția detrusorului. Obstrucția ieșirii vezicii urinare poate fi cauzată de compresia externă de către mase abdominale sau pelvine și prolapsul organelor pelvine, printre alte cauze. O cauză comună la bărbați este hiperplazia benignă de prostată.

Incontinență reflex

Apare atunci când mușchiul vezicii urinare se contractă brusc și scurgerile de urină (adesea în cantități mari) apar fără un avertisment sau impuls. Acest lucru se poate întâmpla ca urmare a deteriorării nervilor spinali sau cerebrali și apare la persoanele cu insuficiență neurologică gravă, provocată de scleroza multiplă, leziuni ale măduvei spinării, alte leziuni sau după intervenții chirurgicale ori radioterapie.

Simptomele incontinenței urinare

Simptomele pe care fiecare pacient le are determină ce tip de incontinență urinară este prezentă.

Așadar, există diferențieri importante între diferitele tipuri de incontinență din punctul de vedere al simptomatologiei.

De exemplu, simptomul cheie al incontinenței urinare de stres este scurgerea atunci când sunteți activ. Activitatea și cantitatea de scurgere depind de cât de gravă este situația.

Principalul simptom al incontinenței de urgență este o nevoie bruscă și puternică de a urina, pe care nu o puteți controla. Nevoia poate cauza sau nu scurgeri de urină în vezica urinară.

Simptomele incontinenței mixte includ scurgeri și o nevoie bruscă și puternică de a urina.

Urinările mici și frecvente sunt principalele simptome ale incontinenței de preaplin. Vezica urinară nu se poate goli. Simptomele apar atunci când vezica urinară este plină. Acest tip este mai rar la femei, totuși, operațiile anterioare ale vezicii urinare sau diabetul pot afecta acest lucru. Este mai frecventă la bărbații cu antecedente de probleme de prostată sau intervenții chirurgicale.

Complicații ale incontinenței urinare

Aceste probleme pot duce la un risc crescut de apariție a infecțiilor urinare, a iritațiilor locale și a unui profund disconfort psihic general. Erupțiile cutanate, infecțiile pielii și rănile se pot dezvolta din pielea umedă constant. De asemenea, există și riscul de depresie, cauzată de imposibilitatea de a avea o viață normală, în condițiile în care necesitatea imperioasă de a merge la baie poate apărea în orice moment.

Tratament

Tratarea incontinenței urinare depinde de tipul de incontinență, severitatea simptomelor și cauza apariției acestora. Frecvent, este necesară o combinație de forme de tratament. Pentru început, medicul va recomanda forme de tratament non-invazive, iar dacă acestea nu dau rezultate sau incontinența este într-un stadiu avansat, va trece la celelalte opțiuni disponibile.

În cazul incontinenței urinare de stres se poate aplica:

• management conservator – terapie comportamentală (controlul aportului de lichide, micționare determinată, managementul constipației etc.), stimulare electrică, dispozitive mecanice (conuri, pesare, dopuri uretrale), întărirea mușchilor planșeului pelvin – exerciții Kegel și a musculaturii podelei, scădere în greutate
• management farmacologic – medicamente din clasa agoniştilor alfa-adrenergici
• management chirurgical – baloane intravezicale, injecții trans- sau periuretrale de agenți de volum, proceduri de sling, uretropexie

Incontinență urinară urgentă

• management conservator – similar tratamentului pentru incontinența urinară de efort, cu excepția dispozitivelor mecanice
• management farmacologic – medicamente antimuscarinice (de exemplu: solifenacin, oxibutinină, tolterodină, fesoterodină, trospium)
• management chirurgical – neuromodulare

Incontinență urinară mixtă

Tratamentul combină modalitățile descrise mai sus, concentrându-se pe simptomele dominante.

Incontinență urinară de exces

• management conservator – cateterism intermitent curat, cateter uretral permanent, ameliorarea obstrucției
• managementul farmacologic – medicamente din clasa antagoniști alfa-adrenergici (de exemplu, terazosin, tamsulosin)
• management chirurgical – cateter suprapubian

De asemenea, medicul poate recomanda un tratament comportamental, care este recomandat să includă următoarele:

• Antrenarea vezicii urinare – constă în amânarea urinării în momentul apariției nevoii de a merge la toaletă. Se începe prin amânarea mersului la toaletă pentru 5 minute, apoi se crește treptat, până la 10 minute sau chiar mai mult. Obiectivul este creșterea duratei între drumurile la toaletă, până când urinarea are loc la fiecare 2,5-3,5 ore;
• Urinarea programată – are drept scop golirea completă a vezicii urinare și constă în eliminarea unei cantități de urină, așteptarea timp de 2-3 minute, apoi eliminarea restului de urină;
• Programarea vizitelor la toaletă la fiecare 2-4 ore, în loc de a aștepta ca nevoia să oblige acest drum;
• Controlul dietei și al fluidelor – medicul poate recomanda reducerea consumului de alcool, cafeină și alimente acide. De asemenea, se promovează o alimentație sănătoasă, pierderea în greutate și introducerea activității fizice ușoare în programul zilnic.

Prevenție

Incontinența urinară nu poate fi întotdeauna prevenită. Cu toate acestea, există câteva măsuri pe care fiecare din noi le putem lua pentru a preveni apariția incontinenței urinare:

• Mențineți o greutate normală pentru vârsta și stilul dumneavoastră de viață;
• Practicarea exercițiilor pentru întărirea musculaturii vezicii urinare;
• Limitarea substanțelor care irită vezica (alcoolul, cafeina, alimentele acide);
• Consumul alimentelor bogate în fibre, pentru a preveni constipația, una dintre cauzele incontinenței urinare;
• Renunțarea la fumat.