Chisăliță avertizează România este complice la propria sa irelevanță energetică

România nu capitalizează deloc interesul uriaș pentru gazele din Marea Neagră, deși are toate atuurile pentru a deveni un pol european de securitate energetică. Expertul în energie Dumitru Chisăliță lansează un avertisment dur: țara noastră nu este o victimă a jocurilor geopolitice, ci un complice la propria sa irelevanță pe scena europeană.

Complici la propria irelevanță

Analiza, realizată pentru Asociația Energie Inteligentă, este tăioasă. Chisăliță susține că nu ne blochează nimeni din exterior, ci singurii vinovați suntem noi înșine. Hai să vedem cum stau lucrurile, pe bune.

„România nu e o victimă. România este, în acest moment, complice la propria irelevanță. Nu ne ține nimeni pe loc. Nu ne blochează nimeni din exterior. Nu suntem marginalizați. Suntem invitați la masă. Problema este că nu avem curajul să vorbim”, afirmă Dumitru Chisăliță. El adaugă că marile noastre reușite post-decembriste au venit doar sub presiune externă. „În ultimele decenii, am fost capabili de două lucruri mari: NATO și Uniunea Europeană. Nu pentru că am fost geniali, ci pentru că am fost forțați să fim serioși. A existat presiune. A existat direcție. A existat un scop clar. După aceea, ne-am întors la starea noastră naturală, improvizație, frică de decizie și reflexul de a nu deranja”.

RecomandăriDobânzile pentru România au explodat. Ministrul Finanțelor avertizează asupra unui risc uriaș

Curtați, dar fără curaj

„România este curtată dar nu este un jucător în UE – este o oportunitate pentru alții”.

Iar dovezile sunt clare. Vizitele oficialilor europeni, de la Zelenski la Szijjarto și Fico (lideri din statele vecine), nu sunt simple gesturi diplomatice. „Nu vin din curtoazie. Vin din nevoie. Au nevoie de acces, de rute, de resurse. Au nevoie de ceea ce noi tratăm cu indiferență”, explică expertul. Și totuși, ce face România în fața acestui interes? Mai nimic. „România nu capitalizează. Nu negociază dur. Nu impune condiții. Nu își construiește statutul. Nu vine cu un proiect de țară, cu o strategie diplomatică – nu vrea să iasă din irelevanța și să stea la masa unde se împart banii și se iau decizii”.

Diagnosticul pus de Chisăliță este unul crunt, două afecțiuni cronice ale statului român. „Pentru că statul român suferă de două boli cronice: inerție instituțională și timiditate strategică. Adevărul este simplu, România nu este ignorată. România nu se impune. Aceasta este diferența dintre o țară relevantă și una convenabilă pentru alții (colonie)”, arată analiza.

RecomandăriNicușor Dan avertizează că România trăiește un război informațional

O fereastră istorică pe cale să se închidă

Trăim o perioadă pe care România nu a mai avut-o de la aderarea la Uniunea Europeană, o fereastră istorică de oportunitate. Numai că de data aceasta, lucrurile stau puțin diferit. „Dar, spre deosebire de atunci, nu există un obiectiv impus din exterior. Nu există un calendar. Nu există o presiune care să ne forțeze să ne mișcăm. De data aceasta, trebuie să vrem noi”, subliniază Chisăliță.

Contextul geopolitic actual ne-a pus pe tavă o combinație extrem de valoroasă. „Astăzi, contextul este mai favorabil decât a fost vreodată după 1989. Europa caută disperată energie. Războiul a schimbat regulile jocului. Granița estică a devenit linie de front geopolitic. Iar România stă pe una dintre cele mai valoroase combinații din regiune: resurse energetice + poziție strategică + apartenență la structuri occidentale”.

V-ați întrebat ce facem cu acest avantaj uriaș?

RecomandăriPîslaru avertizează – românia trebuie să aducă 10 miliarde euro din PNRR

Răspunsul este dezamăgitor. „Și ce facem cu asta? Așteptăm. Așteptăm să decidă alții. Așteptăm ‘momentul potrivit’. Așteptăm să nu supărăm pe nimeni. Adevărul brutal este că România nu pierde oportunități. Le lasă să expire„, avertizează specialistul.

O problemă de caracter instituțional

Până la urmă, problema reală nu ține nici de economie, nici de tehnică, ci de caracterul instituțional al statului. E drept că sună dur, dar faptele vorbesc de la sine.

Chisăliță încheie analiza într-o notă extrem de critică, arătând că lipsa de viziune și de curaj ne condamnă la irelevanță. „Un stat care amână decizii ani de zile nu devine lider regional. Un stat care negociază timid nu devine pivot strategic. Un stat care evită conflictul nu câștigă influență. Geopolitica nu recompensează cumințenia. Recompensează forța și claritatea. Iar România, în loc să fie clară, este confortabil ambiguă. În loc să fie rapidă, este lentă. În loc să fie ambițioasă, este precaută până la paralizie”.