Industria modei părea să se îndrepte spre o nouă eră a incluziunii, însă acest avânt a fost încetinit de popularitatea medicamentelor-minune pentru pierderea în greutate precum Ozempic și de stigmatizarea curentului „woke”, scrie The Guardian.
Modelele cu mărimi mai mari, numite și „plus-size” sau „curve”, se chinuie să găsească de muncă într-o industrie care le-a întors spatele în ultimii ani, deși la un moment dat părea că acestea vor fi printre preferatele brandurilor. Din cauza presiunii, multe astfel de modele au început să facă compromisuri și eforturi pentru a pierde din greutate, în speranța că vor găsi de lucru.
Skye Standley şi alte modele se chinuie să găsească de muncă în industrie
În anul 2021, Skye Standley, un model „plus-size”, era considerată una dintre stelele în ascensiune ale modei. Cu chipul ei frumos, formele generoase și părul roșcat distinctiv, era la mare căutare, apărând în campanii publicitare pentru Dolce & Gabbana și pentru brandul Savage X Fenty al Rihannei. Anul trecut, ea apărea în topul celebrităților care merită urmărite, alături de alte modelele „plus-size”, care poartă de obicei de la mărimea 44 (12 în SUA) și peste, precum Ashley Graham și Paloma Elsesser, despre care unii spuneau că vor fi „peste tot”.
În realitate, anul trecut a fost unul dintre cei mai dificili ani pentru ea
Astfel, „Ultimii doi ani au fost foarte provocatori”, spune Standley. „Au fost o mulțime de anulări de proiecte. Am observat că e mult mai puțin de muncă”. Anul trecut a lucrat doar de câteva ori, spune ea, în comparație cu cei doi ani anteriori, când a lucrat neîncetat.
La rândul său, „Atunci când moda a îmbrățișat corpurile mai mari, am simțit că a fost un fel de Renaștere”, spune modelul Tess Holliday, care adaugă dezamăgită că totul „s-a dus în jos atât de repede”. „Aceasta a fost o schimbare care ne-a descurajat foarte tare pe mine și pe mulți dintre colegii mei” spune Holliday, care a apărut pe coperta revistei Cosmopolitan.
Ca și Skye Standley, Tess a observat că oportunitățile de muncă s-au diminuat. „Să vezi o întoarcere atât de drastică te face să te simți ca progresul nu a contat, dar eu știu că aste este doar ceea ce societatea vrea să spun și să simt, și refuz să cedez. Dar am momente în care stau și mă gândesc că poate am fost unul dintre puținii oameni care au fost folosiți pentru a face să pară că oamenilor le pasă”, povestește Tess.
Ozempic a schimbat tot în industria modelling-ului plus-size
În explicaţiile sale, Felicity Hayward, model și activistă, crede că anul 2023 a fost un punct de cotitură.
„Ozempic a sosit în industria noastră și a existat o schimbare clară”, spune ea. Hayward, care a pozat pentru MAC Cosmetics, monitorizează numărul de designeri care folosesc modele „plus-size” în evenimentele principale de modă din Londra, Paris, New York și Milano pentru studiul său „Inside the Curve”.
În anul 2024 au defilat 80 de modele plus-size, însă în acest an, au fost incluse doar 26
La început, scăderea a fost lentă, dar în acest sezon, spune ea, a fost o scădere uriașă. „New York, care a avut 70 de modele plus-size în 2023, a avut doar 23 la începutul acestui an. La Săptămâna Modei de la Londra din septembrie 2024 au defilat 80 de modele plus-size, însă în acest an, au fost incluse doar 26”. „Am crezut, poate cu naivitate, că am ajuns într-un punct în care corpurile femeilor, în special, au încetat să mai fie criticate”, spune ea, „și că am reușit să acceptăm pe toată lumea așa cum este”, mărturisește Hayward.
Concret, Felicity a început să monitorizeze aparițiile modelelor plus-size pentru a-i trage la răspundere pe designeri. Multe modele au pierdut în greutate, spune ea. „Fetele care obișnuiau să aibă mărimea 16 sau 18 sunt acum de mărimea 12. Este foarte dificil pentru că, pe de o parte, nu vreau să vorbesc despre corpurile femeilor, dar dacă singurele reprezentate plus-size pe care le avem pierd, de asemenea, în greutate, este ca și cum întreaga industrie ne întoarce spatele”.
În plus, Hayward mai spune că ura și abuzurile pe care le-a primit online a sărit înapoi la nivelul de dinainte de 2016, când acest tip de atitudine față de corpurile mai mari era la ordinea zilei. Luna trecută, marca de îmbrăcăminte Snag a declarat pentru BBC că primește mai mult de 100 de plângeri pe zi cu privire la faptul că modelele pe care le folosește sunt prea grase și că angajează personal doar pentru a elimina comentariile negative și pline de ură de pe paginile sale de social media, amintește The Guardian.
Cel mai recent sondaj privind incluziunea dimensiunilor realizat de Vogue Business a găsit date similare – la 198 de prezentări de modă la începutul acestui an, doar 12 designeri au folosit modele plus-size. Raportul a remarcat, de asemenea, că, printre modelele „medium-size”, sau de mărime medie contractate, tind să fie „aceleași două sau trei fețe”.
De ce modelele plus-size nu pozează îmbrăcate complet
Și modelul și activista Nyome Nicholas-Williams, care a lucrat pentru branduri precum Adidas sau H&M, reclamă o scădere considerabilă a oportunităților de muncă. Acest lucru a afectat-o financiar și a avut un impact asupra sănătății sale mintale.
„Sunt obosită de atâtea lupte, doar pentru a avea haine care să mi se potrivească, sau doar pentru ca brandurile și designerii să dorească să scoată haine pe care să le poată purta persoanele plus-size”.
În cazul în care sunt folosite modele mai mari, spune ea, acestea tind de fapt să fie de mărime medie. Williams a observat că modelele plus-size slăbesc pentru a obține mai mult de lucru. „Cred că există o presiune”, spune ea, deși adaugă că nu este ceva ce ea ar face. „Nu aș slăbi niciodată pentru ca un brand să mă angajeze, pentru că nu vreau să mă schimb pentru ei (…)”.
În acest sens, Emma Matell, cunoscută drept unul dintre cei mai incluzivi directori de casting din industria modei, spune că își face griji pentru modelele plus-size.
Astfel, „Este foarte trist să văd că nu primesc ofertele de muncă pe care le merită”. Chiar și în perioada în care erau angajate modele mai diverse, existau frustrări. Chiar dacă Matell voia să distribuie un model plus-size într-o ședință foto, adesea descoperea că nu există haine de la designeri care să li se potrivească. „Acesta este motivul pentru care, de multe ori, atunci când vedeți imagini cu modele plus-size, acestea nu sunt niciodată îmbrăcate complet.” Uneori, acest lucru se întâmplă pentru a face o declarație despre corpul lor, recunoaște Matell, „dar și pentru că pur și simplu nu există suficiente haine disponibile pentru aceste modele”.
Chiar dacă nu a existat o revoluție uriașă în direcția diversificării dimensiunilor hainelor oferite de branduri, Matell crede că s-au făcut unele progrese. Consumatorii s-au simțit reprezentați , iar ea speră că oamenii vor cere mai mult de la branduri. „Indiferent dacă brandurile aleg sau nu să facă pași înapoi, cred că acest lucru se va întoarce împotriva lor atunci când consumatorii vor întreba ”De ce dintr-o dată nu mai fac parte din publicul tău țintă, când tu promovai diversitatea acum doi ani? Cred că urmează o schimbare de generație în ceea ce privește consumatorul și ce va cere acesta de la branduri”.
„Fatfobia” nu a dispărut niciodată cu adevărat
Cu toți pașii pe care mișcarea pentru pozitivitate corporală i-a făcut în ultimul deceniu, inclusiv în industria modei, au existat semne că idealul femeii slabe va reveni întotdeauna, potrivit The Guardian.
De vină ar putea fi cultura „wellness”, care idealizează corpurile slabe, revenirea modei anilor ’90 și a stilului„heroin chic”, sau creșterea popularității injecțiilor pentru pierderea în greutate, cum ar fi Ozempic.
Ori, notează autoarea, putem să dăm vina pe demonizarea „wokeness” și a inițiativelor de diversitate de către conservatori și pe „fatfobia” care în opinia ei, nu a dispărut niciodată cu adevărat.
„Modele, activiști și aceia dintre noi care au sperat că îmbrățișarea de către modă a unei game mai diverse de mărimi a însemnat o schimbare culturală autentică, ne întrebăm cum de s-a putut inversa trendul atât de repede”, mai scrie autoarea.
Sursa – www.antena3.ro
