În dimineața zilei de 19 aprilie, Noon Abdel Bassit și familia ei s-au urcat la bordul unui autobuz în capitala sudanezei, Khartoum. A fost începutul unei călătorii de 48 de ore pentru a căuta siguranță în Egipt. Studenta la medicină în vârstă de 21 de ani a vorbit cu Al Jazeera despre motivul pentru care familia ei a decis să fugă și de ce nu au reușit cu toții să treacă în siguranță peste graniță. Contul ei a fost editat pentru lungime și claritate.
Nimeni nu știa că acest război va începe. Conflictul a început foarte brusc. Chiar și în ziua în care ne-am trezit, frații mei plecaseră la universitate, mama se îmbrăca pentru a merge la muncă.
Apoi, deodată, oamenii încep să sune și să spună că au loc împușcături, că țara nu este în siguranță și că nimeni nu trebuie să se miște.
Până în noaptea primei zile, au început să bombardeze și să folosească avioane de luptă – și atunci a devenit cu adevărat înfricoșător.
Stăteam cu toții în casă și în fiecare oră auzeam împușcături, bombe și rachete împușcate peste tot în oraș. Casa noastră ar vibra, așa că ne-a fost foarte greu să încercăm să ne trăim viața normală.
Nu am putut pleca. Nu am putut merge nicăieri. Am încercat să ne aprovizionăm cu mâncare și apă, dar toate supermarketurile și magazinele au fost închise.
În ziua a patra, ne-am trezit cu o rachetă care a lovit casa noastră. Toate ferestrele și ușile noastre s-au spart. Casa noastră a fost foarte grav avariată.
Atunci ne-am gândit, OK, indiferent de ce se întâmplă, nu merită să ne pierdem viața din cauza asta. Atunci am decis că trebuie să evacuăm.
Faceți pregătiri pentru plecare
Nu prea aveam prea multe opțiuni de plecare. Era fie să urce cu mașina până la granița Egiptului, fie să se adăpostească într-unul dintre satele sau orașele din afara Khartoum.
Mama mea a prezis că această tulburare se va răspândi în orașele din afara, așa că opțiunea sigură a fost ca noi să mergem în Egipt.
Am început să ne facem cercetările. La acea vreme, nu cunoșteam pe nimeni care să fi plecat. De fiecare dată când spuneam asta cuiva sau întrebam pe cineva dacă vrea să vină cu noi, ei credeau că suntem nebuni.
Până la urmă, nu a fost nevoie de prea multe aranjamente.
Ne-am urcat într-un autobuz în ziua a cincea a conflictului fără să ne gândim la consecințe sau la ce s-ar putea întâmpla – și pur și simplu am plecat.
Autobuzul pe care familia Abdel Bassit l-a luat la granița Egiptului (Cu amabilitatea lui Noon Abdel Bassit/Al Jazeera) Călătorie la granița cu Egiptul
Abia am împachetat ceva. Fiecare persoană tocmai și-a luat telefonul, laptopul, niște bani și câteva perechi de haine.
Am mers cu mașina la Soba, care este un cartier relativ mai sigur din Khartoum de acum.
Acolo ne-a luat șoferul de autobuz. Am luat un autobuz care călătorește regulat în Egipt, închiriind unul pentru rudele și prietenii noștri de familie și care are o capacitate de 50 de persoane.
Ne-am închiriat autobuzul pentru 2 milioane de lire sudaneze, care a ajuns la 50.000 de persoană, puțin sub 100 de dolari. Dar acum, aceste prețuri au crescut drastic. Oamenii plătesc până la 40 de milioane pe autobuz și nici măcar nu găsesc autobuze.
Pe drum, am fost opriți de trei puncte de control, o dată de către Forțele paramilitare de Sprijin Rapid și apoi de două ori de armata sudaneză.
Toate au mers foarte bine, pentru că la momentul plecării, era o încetare a focului. Au întrebat doar de unde venim și unde mergem. Când și-au dat seama că suntem o familie și că sunt copii și bătrâni cu noi, pur și simplu ne-au lăsat să plecăm.
Plecasem din Khartoum la ora 10 și am ajuns la graniță la ora 2 dimineața. Când am trecut efectiv în Egipt, era în jurul orei 6 dimineața.
O singură frontieră, reguli diferite de viză
Toate femeile sudaneze, copiii și bătrânii peste 50 de ani pot intra în Egipt fără viză. Doar bărbații cu vârsta între 16 și 49 de ani au nevoie de o viză eliberată înainte de a intra în Egipt.
Așa că, din păcate, a trebuit să lăsăm în urmă pe fratele meu și doi dintre unchii mei care încearcă să obțină viză acum.
Orașul sudanez în care se află granița se numește Halfa. Există un consulat acolo care eliberează vize pentru cei care trec. Li s-a spus că se va deschide ieri, dar încă nu a fost deschis.
Au așteptat până azi dimineață, dar încă nu s-a deschis. Se răspândește acum vestea că nu se va deschide deloc din cauza războiului, așa că sunt doar sute și sute de oameni acum la graniță.
Bărbații sudanezi care poartă alte naționalități și străini în general care poartă naționalitate americană, britanică sau orice altă naționalitate europeană pot obține o viză la sosire pentru 25 USD.
Grupul nostru era format din americani, suedezi și irlandezi, care au putut obține o viză la sosire.
Acesta a fost unul dintre celelalte motive pentru care suntem atât de supărați. De ce poate o persoană cu naționalitate străină să obțină o viză la sosire, totuși un bărbat sudanez, care în mod normal și-ar obține viza gratuit, nu i se permite o viză la sosire și trebuie să fie trimis înapoi?
Familia a trebuit să aștepte ore în șir la granița sudanez-egipteană
Deci, după ce am trecut granița, au mai fost patru ore până la cel mai apropiat oraș, Aswan. Acolo, ne-am lăsat la stația de autobuz. Am luat un taxi pentru a ajunge la gară și a trebuit să așteptăm câteva ore până la următorul tren. Apoi, ne-am urcat într-un tren de 14 ore către Cairo.
Unul dintre membrii familiei mele a închiriat un apartament aici, în Cairo, așa că rămânem cu toții aici.
Până acum, nu ne-am gândit cu adevărat la ce vom face în continuare. Mai întâi vrem să ne asigurăm că fratele meu și unchii mei ajung aici.
Luăm legătura cu ei doar pentru scurte momente pentru că serviciul de internet este foarte prost. Până astăzi, nu am reușit deloc să luăm legătura cu ei.
Un mesaj pentru colegii sudanezi și pentru lume
Primul sfat pe care îl spun întotdeauna tuturor celor care se gândesc să facă aceeași călătorie este să nu se gândească prea mult la asta. Știu că este o călătorie înfricoșătoare, dar ai încredere în instinctul tău și mergi la ea.
Împachetați ușor și asigurați-vă că aveți multă apă de băut, deoarece călătoria este foarte lungă și devine foarte cald și uscat în deșert.
Luați gustări, o trusă de prim ajutor și, cu siguranță, pentru femei, aveți o eșarfă și îmbrăcați-vă modest.
Între timp, facem apel la comunitatea internațională și guvernele să ajute Sudanul. Mai multe agenții de presă trebuie să ne asculte și să ne împărtășească poveștile.
De asemenea, solicităm guvernului egiptean să anuleze toate cerințele de viză, cel puțin pentru moment, astfel încât sudanezii să poată trece aceste granițe în siguranță.
Situația de la graniță acum este foarte, foarte, foarte haotică. Oamenii sunt blocați acolo timp de 24 de ore cu bebeluși și bătrâni.
Numărul de autobuze care vin este numeroase, iar situația este doar foarte dezastruoasă.
Sursa – www.aljazeera.com
