Dezastru în livezi – 2.000 €/ha ajutor. Va fi foarte greu să mai găsiți caise românești”

Primăvara, un îngheț târziu. Vara, o arșiță de cuptor. Apoi, lupta. O bătălie continuă cu ciorile, cu gândacii și cu o birocrație absurdă. Nu e un film de aventuri. E realitatea pomicultorilor români care se zbat să supraviețuiască. Statul a promis un ajutor, dar banii vin târziu. Și sunt prea puțini pentru a acoperi pierderile uriașe, potrivit Adevărul.

A venit și vestea unui sprijin financiar: maximum 10.180,6 lei pe hectar. Adică vreo 2.000 de euro. Banii sunt pentru fermierii loviți de calamități și vin din fonduri europene, ca să compenseze pagubele de la înghețul de anul trecut. Problema? Daniel Pavel, proprietarul celei mai mari ferme pomicole din Dolj, explică pentru „Adevărul” că suma acoperă doar o mică parte din pagubă. Iar momentul în care vin banii e la fel de prost ales.

Dezastrul din livadă: de la -7 grade la pământ crăpat de arșiță

Anul trecut a fost un coșmar. Climatic. Au fost două valuri de îngheț, în martie și aprilie, care au lovit fix când pomii erau în floare. „La înghețul din martie cei mai expuși au fost caișii”, povestește Daniel Pavel. Fermierul a încercat orice. A dat foc la baloți de paie printre rânduri, a adus un utilaj care sufla abur cald. Lupta a fost inegală. Al doilea val de frig? Și mai rău. A ținut patru nopți. Efectele au fost distrugătoare. „N-am mai avut baloți de paie și, oricum, ne-a prins cu toate speciile pomicole înflorite. E dificil să crești cu 5-6-7 grade temperatura aerului când ai o distanță de 3 km lungime pe 500 de m lățime”, a explicat el. La minus 7 grade Celsius, orice efort a fost degeaba.

RecomandăriAjutor de 2.000 €/ha pentru pomicultori. Cum se obțin banii pentru livezile înghețate

Și ce a scăpat de ger a fost lovit de arșița verii. Canicula a crăpat pământul. Rădăcinile pomilor tineri au fost expuse direct la căldură și, pur și simplu, i-a omorât. Rezultatul final? Doar 2-3% din producția pe care o estima a mai ajuns în magazinele cu care avea contracte.

O bătălie pe cont propriu: tunuri de căldură și 2.500 de găleți cu balsam

Surprinzător sau nu, lupta nu e doar cu natura. E și cu lipsa de soluții testate. Fermierii improvizează. Experimentează pe banii lor. Daniel Pavel a cumpărat nebulizatoare și tunuri de căldură pe motorină, pregătindu-se pentru următorul îngheț. A investit în plase speciale, ca să țină căldura la sol și să se apere de ciori, care i-au distrus în trecut recolta de cireșe. A încercat absolut totul împotriva păsărilor: tunuri cu gaz, aparate cu sunete de prădători, benzi reflectorizante, vuvuzele. Chiar și drone.

Nimic.

RecomandăriCronologie diferită în cazul dronei din Constanța. Patru ore diferență în alertă.

Apoi a apărut altă problemă: „gândacul păros”. Un dăunător care mănâncă florile. Tratamente chimice? Exclus, pentru că omoară și albinele. Așa că soluția a fost una improvizată și obositoare. Gândacii au fost adunați cu mâna sau prinși în capcane artizanale: 2.500 de găleți pline cu balsam de rufe, puse strategic prin livadă. „Nu mi se pare corect ca noi, pomicultorii, să facem aceste experimente pe cheltuielile noastre”, spune fermierul, frustrat că institutele de cercetare din țară nu vin cu nicio soluție la probleme vechi, care apar an de an.

Birocrația, un dăunător mai rezistent decât înghețul

Și dacă vremea și dăunătorii nu erau de ajuns, sistemul pune și el umărul la dezastru. Daniel Pavel povestește o situație de-a dreptul absurdă cu subvențiile. A făcut producție la pruni, îndeplinind condițiile. La caiși nu, pentru că i-a lovit înghețul. A primit subvenția. Apoi, i s-a cerut să dea toți banii înapoi, inclusiv pe cei pentru pruni. De ce? Un soft. Unul inflexibil. „Nu le permite sistemul, soft-ul pe care îl au, să bifeze acolo – am de primit pentru pruni, n-am de primit pentru caiși. E un singur buton pentru toată cererea”, a relatat fermierul. Contestația? Respinsă.

Ironia sorții… Până și accesarea fondurilor europene pentru dezvoltare e un labirint birocratic. Condițiile sunt atât de complicate încât fermierul a renunțat. A preferat să plătească totul din buzunar. Mai mult, ghidurile de finanțare par să încurajeze materialul săditor de proastă calitate. Decontează sume ridicole, cum ar fi 8 euro pentru un pom, în condițiile în care puieții de calitate din Italia sau Austria costă mult mai mult.

RecomandăriBruiaj GPS intens în Constanța. Peste 10% din județ, afectat de interferențe rusești.

Ce fructe vom mai pune pe masă? Soluții de 600.000 €/ha

Și atunci, întrebarea e simplă: vom mai găsi caise, cireșe sau piersici românești pe tarabe? „Va fi foarte greu”, răspunde sincer Daniel Pavel. Soluții perfecte există, dar costă enorm. Fermierul a văzut la un târg în Berlin un sistem canadian de sere. Complet automatizate. Se închid și se deschid în trei minute. Protecție totală. Costul? Prohibitiv. Între 500.000 și 600.000 de euro pe hectar. „Fără ajutor, pe niște fonduri europene, nu se justifică să faci o asemenea investiție”, concluzionează el. Fără un sprijin real de la stat, pomicultura românească rămâne o aventură pe cont propriu. O loterie scumpă. Iar rezultatul îl vedem, sau nu-l mai vedem deloc, la raft.