Dimitris Avramopoulos, fost comisar european între 2014 și 2019, vizat de mandat de arestare. Ce urmează în Grecia
Autoritățile judiciare belgiene au emis un mandat de arestare pe numele lui Dimitris Avramopoulos, fost comisar european pentru migrație, afaceri interne și cetățenie în perioada 2014-2019, iar pasul imediat este solicitarea ridicării imunității sale de parlamentar grec pentru a putea fi interogat în ancheta Qatargate.
Pe scurt, cazul intră acum într-o fază cu miză instituțională: Belgia i-a informat pe procurorii din Grecia, iar dosarul va merge de la Parchetul Curții de Apel din Atena la Parchetul Curții Supreme și apoi, prin Ministerul Justiției, la parlamentul elen. Nu a fost anunțat încă un calendar exact pentru votul privind imunitatea, dar traseul procedural este deja stabilit.
Miza depășește situația personală a fostului comisar. Ancheta Qatargate privește acuzații potrivit cărora Qatarul și Marocul ar fi încercat să influențeze deciziile Parlamentului European prin plăți și cadouri oferite unor actuali și foști eurodeputați. Ambele state au negat acuzațiile. Pentru Uniunea Europeană, cazul testează cât de repede și cât de ferm pot reacționa instituțiile atunci când suspiciunile de corupție și influență externă ating nivelul foștilor demnitari europeni.
Pentru publicul din România, relevanța este practică, nu doar politică. Un scandal care atinge credibilitatea Parlamentului European și a foștilor comisari pune presiune pe regulile de etică și pe controlul activităților după ieșirea din funcție. Iar asta contează într-o Uniune în care deciziile privind migrația, afacerile interne și relațiile externe afectează direct statele membre, inclusiv România.
Procurorii belgieni leagă plățile de o rețea investigată în Qatargate
Procurorii belgieni susțin că Dimitris Avramopoulos a primit bani de la o „rețea criminală”. Fostul oficial grec neagă orice neregulă și spune că sumele au fost declarate în declarațiile sale oficiale de avere și raportate autorităților fiscale din Grecia.
Detaliul financiar cunoscut până acum este precis: Avramopoulos a primit 5.000 de euro pe lună între februarie 2021 și februarie 2022. Asta înseamnă 12 luni de plăți, adică 60.000 de euro în total, potrivit explicațiilor sale. El susține că a cerut oprirea acestor plăți în februarie 2022, invocând diminuarea activităților organizației, iar implicarea sa a încetat efectiv în luna următoare.
Conform Euronews, fostul comisar a făcut parte din comitetul onorific al Fight Impunity, ONG fondat de Antonio Panzeri, fost europarlamentar și una dintre figurile centrale ale scandalului. Diferența pe care încearcă să o sublinieze Avramopoulos este între o poziție onorifică și una executivă, adică între asocierea de imagine și administrarea efectivă a organizației.
Într-o declarație scrisă emisă luni, 19 decembrie 2022, Dimitris Avramopoulos a transmis:
„Implicarea mea în Fight Impunity a fost în întregime fără responsabilități executive sau manageriale.”
Numai că ancheta belgiană nu se oprește la titulatura de pe hârtie, ci caută să stabilească dacă plățile au avut o legătură cu mecanismul de influență investigat în Qatargate. Aici este și punctul sensibil pentru orice fost oficial european: chiar dacă o sumă este declarată fiscal, rămâne separat întrebarea dacă proveniența și scopul ei respectă regulile de integritate.
Scandalul pornește de la Parlamentul European și ajunge la foști comisari
Qatargate a izbucnit după acuzații de corupție la nivel înalt în Parlamentul European. Ancheta a vizat presupuse plăți și cadouri venite din partea Qatarului și Marocului pentru influențarea deciziilor europene. Ambele țări au negat acuzațiile.
În acest dosar, Antonio Panzeri apare ca personaj central. Investigația a dus și la reținerea Evei Kaili, fostă europarlamentară din Grecia. Extinderea cercului spre un fost comisar european ridică însă miza față de fazele anterioare ale scandalului: se mută discuția de la influențarea unor voturi sau poziții politice la întrebarea dacă rețelele de lobby și bani au putut ajunge și în proximitatea executivului european.
Dar informațiile disponibile până acum nu arată ce alte persoane sunt vizate în afara celor deja menționate public și nici dacă există implicații directe pentru politicile UE privind migrația și afacerile interne, portofoliul gestionat de Avramopoulos între 2014 și 2019. Nici Comisia Europeană nu a anunțat, în datele făcute publice până acum, măsuri concrete noi legate strict de acest episod.
Ce poate decide parlamentul grec și de ce contează precedentul
Următoarea decizie concretă aparține instituțiilor din Grecia. După transferul cazului din sistemul judiciar către legislativ, parlamentul elen va trebui să se pronunțe asupra ridicării imunității lui Avramopoulos, care este în prezent deputat din partea partidului conservator Noua Democrație.
Acesta este filtrul care decide dacă fostul comisar poate fi interogat în condițiile cerute de procurorii belgieni. Și aici apare miza de precedent: cazul poate arăta cât de repede cooperează două sisteme judiciare și un parlament național atunci când ancheta vizează un fost înalt oficial european.
Comisia Europeană are reguli de etică post-mandat pentru foștii săi membri, care trebuie să ceară aprobare pentru anumite activități după ieșirea din funcție. Iar faptul că un fost comisar este legat de un ONG fondat de o figură centrală din Qatargate pune din nou sub presiune aceste reguli, chiar dacă ancheta trebuie separată strict de verdict și de prezumția de nevinovăție.
Dosarul urmează să fie trimis, prin Ministerul Justiției din Grecia, către parlamentul elen pentru procedura de ridicare a imunității parlamentare a lui Dimitris Avramopoulos.
