Doar 15 țări produc 70% din mâncarea lumii, dezvăluie un nou raport

Un nou indice care analizează 60 de țări arată că sistemele alimentare globale sunt mult mai vulnerabile decât se credea. Doar 15 țări produc 70% din totalul alimentelor la nivel mondial, iar nicio națiune nu a reușit să construiască un sistem complet rezistent la șocuri, existând un decalaj de 42 de puncte procentuale între cea mai puternică și cea mai slabă țară.

Un risc sistemic masiv

Indicele inaugural al sistemelor alimentare reziliente (RFSI), publicat de Economist Impact și susținut de Cargill, subliniază o concentrare periculoasă a producției. Din cele 15 țări care produc 70% din hrana planetei, 11 se numără printre primii 15 exportatori, acoperind peste 60% din exporturile globale de alimente. Și totuși, chiar și aceste sisteme puternice sunt insuficiente. Cei mai mari 15 exportatori au o medie de doar 70,07 puncte în indice, iar nicio țară nu obține un scor peste 80 din 100.

Această concentrare comportă un risc sistemic.

RecomandăriBulgaria ridică sancțiuni Rusiei pentru centrala ce produce 40% din energia țării

Când principalele țări producătoare funcționează bine, ele stabilizează piețele, dar când se clatină, șocurile se propagă global. Un exemplu concret este criza din Strâmtoarea Ormuz, care perturbă o treime din îngrășămintele comercializate. Brazilia, unul dintre cei mai mari exportatori de alimente, depinde aproape total de importurile de îngrășăminte, iar jumătate din acestea tranzitează fix prin strâmtoarea blocată.

„Securitatea alimentară este securitatea globală într-o lume în care aproximativ un sfert din alimente traversează granițele”, a declarat Lauren Bresnahan, economist-șef la Cargill. „Comerțul nu este opțional. Este fundamental”, adaugă aceasta. „Atunci când fluxurile comerciale sunt perturbate, prețurile cresc, accesibilitatea se reduce și volatilitatea crește, în special pentru acele țări care se bazează pe importuri pentru a continua să ofere mese nutritive și accesibile.”

Clima, călcâiul lui Ahile

Reacția la riscurile climatice este, de departe, cel mai slab pilon al indicelui, cu o medie de doar 56,43 de puncte în toate cele 60 de țări. Problema, se pare, nu este lipsa inovației. Sprijinul pentru cercetare și dezvoltare cu emisii reduse are un scor bun (76,11), la fel și practicile agricole durabile (87,50). Numai că angajamentul politic față de obiectivele de atenuare și adaptare specifice agriculturii este la pământ, cu o medie de doar 34,03, cel mai mic scor din întregul indice.

RecomandăriEmisarul lui Trump dezvăluie culisele întâlnirii cu Lukașenko vodcă și amenințări

„Inovația se mișcă mai repede decât execuția la scară largă”, spune Bresnahan. „Reziliența necesită ca politicile, finanțele, inovația, infrastructura și stimulentele de piață să acționeze împreună. Aici, parteneriatul devine esențial.”

Paradoxul mâncării ieftine

La prima vedere, accesibilitatea alimentelor pare să stea cel mai bine, cu o medie de 71,83 puncte. Lucrurile stau însă puțin diferit. Această cifră maschează inegalități profunde. În 62% din țările analizate, cea mai ieftină dietă sănătoasă înghite aproximativ două treimi din venitul celor mai sărace gospodării. V-ați gândit vreodată la asta? În plus, țările cu venituri mici și medii-inferioare au înregistrat o creștere a prețurilor la alimente cu 23,09% în ultimii cinci ani.

Apare și un paradox. SUA, de exemplu, ocupă locul trei în lume la accesibilitate, dar se clasează pe un rușinos loc 51 din 60 în ceea ce privește diversitatea alimentară. Cum vine asta? Printr-un consum ridicat de alimente cu conținut scăzut de nutrienți. Bresnahan explică o posibilă soluție: „Îmbunătățirea profilului nutrițional al alimentelor de zi cu zi permite oamenilor să acceseze o nutriție mai bună fără a schimba fundamental modelele de consum sau structurile de costuri”. Ea menționează că „aceasta poate include reducerea zahărului, sodiului, grăsimilor saturate sau creșterea aportului de fibre și al altor nutrienți esențiali.”

RecomandăriIlie Bolojan, avertisment dur pentru companiile de stat care produc 50% din energia ţării

Cea mai rapidă victorie: risipa

Întrebată care ar fi intervenția cu cel mai mare randament, Lauren Bresnahan este categorică. „Reducerea pierderilor și risipei alimentare este una dintre cele mai eficiente și eficace intervenții”, afirmă ea. „Aceasta are un impact imediat, fără a necesita teren suplimentar, apă suplimentară sau resurse suplimentare.”

Cifrele susțin afirmația. Aproximativ 13,2% din alimente se pierd între recoltare și vânzarea cu amănuntul, iar un procent estimat de 19% din producția totală este irosit direct în gospodării. E drept că 50 din cele 60 de țări din indice au strategii pe hârtie, însă investițiile în capacitatea lanțului frigorific sunt la un nivel de doar 42,78 de puncte, un blocaj critic pentru alimentele perisabile.

Concluzia centrală a raportului este că ingredientele pentru un sistem rezilient există deja, dar lipsesc coordonarea și amploarea. Deficitele de energie electrică, conectivitate și transport limitează accesul fermierilor la piețe. În contextul în care criza din Ormuz intră în a patra săptămână, iar rezervele de îngrășăminte se subțiază, urgența devine maximă.

„Un sistem alimentar mai conectat este unul mai rezilient”, conchide Bresnahan. „Prioritatea este să menținem alimentele în mișcare și să investim continuu în lanțul de aprovizionare, astfel încât, atunci când apar perturbări, să fim pregătiți.”