Fifor avertizează după declarațiile lui Trump România e prinsă în cel mai prost moment
O eventuală retragere a Statelor Unite din NATO nu ar fi un câștig pentru Washington, ci ar face chiar SUA mai vulnerabile, avertizează fostul ministru al Apărării, Mihai Fifor. Acesta consideră că, în contextul declarațiilor făcute de Donald Trump, România a fost prinsă în cel mai prost moment posibil, fiind nepregătită pentru o schimbare de epocă în arhitectura de securitate globală.
O ruptură reală
Dacă până de curând părea de neconceput, acum lucrurile stau complet diferit. Mihai Fifor subliniază că Donald Trump a spus-o clar în interviul pentru The Telegraph: „Statele Unite iau în calcul retragerea din NATO”. Nu mai este doar o tactică de negociere. „Nu ca exercițiu retoric, așa cum eram obișnuiți încă din primul mandat al președintelui Trump, nu ca presiune de negociere, ci ca opțiune strategică „beyond reconsideration””, explică Fifor. Iar declarațiile lui Marco Rubio, care vorbește despre necesitatea „reexaminării” relației după conflictul din Iran, par să confirme că nu e vorba de o simplă ieșire de moment.
Contextul este, hai să recunoaștem, complicat. Avem un conflict deschis în zona Golfului, cu mize energetice uriașe, și o Europă care a ezitat să intre într-o logică de escaladare militară. În aceste condiții, mesajul administrației americane devine brutal: solidaritatea nu mai e necondiționată.
Asistăm la o „ruptură reală”, spune fostul ministru. „Pentru prima dată de la 1949, principiul de bază al NATO – apărarea colectivă și solidaritatea strategică – este reinterpretat tranzacțional. Nu mai vorbim despre o comunitate de securitate, ci despre un aranjament condiționat de interese imediate.”
Și când liderul SUA numește Alianța un „tigru de hârtie” (paper tiger), semnalul e clar: „descurajarea începe să se erodeze”.
Pierde doar Europa sau și America?
Întrebarea esențială este acum dacă doar Europa are de pierdut din această ecuație. V-ați gândit vreodată că o retragere ar putea slăbi, de fapt, chiar Statele Unite? Mihai Fifor este convins că Washingtonul ar avea enorm de pierdut.
„Răspunsul, dacă privim lucid, este că o eventuală retragere americană nu ar fi un câștig clar pentru Washington. Dimpotrivă. Ar însemna pierderea celui mai important multiplicator de putere pe care SUA îl are la nivel global: rețeaua de alianțe. NATO nu este doar despre apărarea Europei, ci despre proiecția puterii americane. Baze, acces, interoperabilitate, legitimitate politică. Fără NATO, fiecare intervenție devine mai complicată, mai costisitoare și mai puțin legitimă. În același timp, credibilitatea globală a SUA ar fi serios afectată. Dacă Washingtonul părăsește cea mai de succes alianță militară din istorie, ce mesaj primesc partenerii din Asia? Ce garanții mai au Japonia, Coreea de Sud sau Australia că angajamentele americane sunt solide? Într-un astfel de scenariu, riscul de proliferare nucleară crește, iar lumea devine mai instabilă, nu mai sigură. Paradoxal, o astfel de decizie ar putea face chiar Statele Unite mai vulnerabile. NATO a funcționat timp de decenii ca un sistem de stabilizare care ține conflictele departe de teritoriul american”, afirmă Fifor.
Mai mult, fostul ministru adaugă că „o Europă instabilă, cu o Rusie mai agresivă, înseamnă mai multe crize, mai multe puncte de tensiune și, inevitabil, o presiune mai mare asupra Washingtonului de a interveni – dar dintr-o poziție mai slabă. În plus, într-un moment în care competiția strategică cu China se intensifică, fragmentarea sistemului de alianțe este exact opusul a ceea ce ar avea nevoie SUA. Retragerea din NATO nu ar însemna economie strategică, ci reducerea influenței globale într-o lume în care influența contează mai mult ca oricând”.
NATO fără coloana vertebrală
Cert e că „pentru Europa consecințele sunt imediate și brutale”. Potrivit lui Fifor, o Alianță fără Statele Unite nu dispare formal, „dar își pierde coloana vertebrală”.
Cifrele vorbesc de la sine.
„Aproximativ 70% din capacitatea militară, nucleul descurajării nucleare, infrastructura de comandă și control. Articolul 5 nu dispare, dar devine mult mai puțin credibil. Europa este forțată să accelereze brutal ceea ce de ani de zile amânăm: autonomia strategică reală. Bugete mult mai mari, integrare militară efectivă, poate chiar o umbrelă nucleară europeană. Dar toate acestea nu se construiesc în luni, ci în ani. Iar între timp se deschide o fereastră de vulnerabilitate extrem de periculoasă”, avertizează fostul oficial.
România, prinsă în cel mai prost moment
Numai că problema pentru țara noastră nu este doar externă, ci și profund internă. Iar aici, lucrurile trebuie spuse pe șleau. „România este prinsă, posibil, în cel mai prost moment al său din ultimele decenii. Cu o economie în recesiune, cu presiuni inflaționiste și dezechilibre bugetare, cu potențiale tensiuni sociale, dar mai ales cu o linie de decizie pe externe și apărare care nu arată nimic, nici coerență, nici forță, exact când ar fi nevoie de claritate strategică și acțiune fermă.”
Fifor lansează un atac direct la adresa conducerii actuale. „Are un premier care și-a atins de foarte multă vreme limitele, blocat într-o logică îngustă, contabilă, incapabil să înțeleagă dimensiunea strategică a momentului, și are miniștri pe externe și apărare care nu reușesc să genereze nici direcție, nici credibilitate.”
Baza Mihail Kogălniceanu și scutul de la Deveselu sunt piloni ai prezenței americane, dar în absența unei diplomații active, riscăm ca aceste avantaje să devină simple relicve. Tradus fără ocolișuri: „dacă arhitectura NATO se fisurează, România este în prima linie a riscului. Iar cu actuala capacitate de decizie, nu suntem pregătiți.” Cine câștigă? clar, Vladimir Putin, care își atinge astfel un obiectiv strategic vechi de decenii.
„Adevărul, spus direct, este acesta: nu discutăm doar despre o posibilă retragere a SUA din NATO. Discutăm despre o schimbare de epocă. Iar România riscă să intre în această nouă realitate nepregătită, slabă și fără direcție”, mai spune Mihai Fifor. Într-o astfel de lume, securitatea nu se mai oferă, ci „se negociază. Se construiește. Se apără”.
„Iar dacă astăzi nu reușim să ne ridicăm la nivelul acestei provocări, responsabilitatea este una clară și fără echivoc. Iar istoria nu iartă ratarea unor astfel de momente, din păcate”, conchide fostul ministru al Apărării.
