Fosila jurasică Yuezhuornis sugerează că primele păsări nu evoluau doar pentru zbor

Yuezhuornis yangyuanensis, o specie identificată printr-o fosilă datată la aproximativ 150 de milioane de ani, pare să fi trăit pe sol și este posibil să nu fi putut zbura. Anatomia exemplarului păstrează atât caracteristici ale păsărilor, cât și trăsături întâlnite la dinozaurii carnivori.

Descoperirea datează din august 2024 și a fost făcută lângă Yangyuan, în comitatul Zhenghe din provincia Fujian, în sud-estul Chinei, potrivit Playtech. Fosila aparține ansamblului Zhenghe Fauna, nume care desemnează depozitele cu fosile din regiune, nu o altă localitate.

Apropierea de păsările moderne nu presupunea un zbor mai bun

În reconstrucția relațiilor evolutive realizată de cercetători, Yuezhuornis se află mai aproape de păsările moderne decât Archaeopteryx. Totuși, Archaeopteryx avea membrele din față mai lungi și probabil zbura mai bine. Cele două specii se numără printre cele mai vechi păsări cunoscute.

Această asociere dintre poziția evolutivă și proporțiile corpului complică explicația tradițională a apariției anatomiei păsărilor. Potrivit acelei ipoteze, dezvoltarea aripilor, transformările scheletului și schimbarea proporțiilor corporale ar fi fost determinate în principal de adaptarea la deplasarea prin aer.

Cercetarea publicată în revista Nature interpretează noul exemplar ca pe un indiciu că păsările au început foarte devreme să ocupe medii și să adopte moduri de viață diferite. Dacă incapacitatea de zbor a speciei se confirmă, unele dintre primele păsări sau rudele lor apropiate puteau pierde această capacitate încă din etapele timpurii ale evoluției.

Proporțiile membrelor indică deplasarea pe sol

Ca dimensiuni, animalul era comparabil cu un corb mare. Estimările cercetătorilor îi atribuie o înălțime de aproximativ jumătate de metru și o greutate care depășea puțin 800 de grame.

Echipa a analizat proporțiile fosilei în raport cu aproape 400 de păsări care trăiesc astăzi. Asemănările cele mai apropiate au fost găsite la specii predominant terestre, între care fazanii. Aceștia se pot deplasa prin zbor pe distanțe mici, însă își petrec majoritatea timpului pe pământ.

La Yuezhuornis, indiciile unei adaptări terestre sunt mai pronunțate. Scheletul reunește mai multe caracteristici relevante:

• Membrele din față aveau o lungime mai mică decât picioarele, proporție care susține interpretarea unei deplasări predominant pe sol.
• Al doilea deget al piciorului purta o gheară voluminoasă, încovoiată ca o seceră. Ea seamănă cu ghearele deinonychosaurilor, grup de dinozauri care îl includea și pe Velociraptor, și ar fi putut servi la prinderea prăzii.
• Dinții aveau margini zimțate și erau dispuși aproape unul de altul, asemenea celor întâlniți frecvent la dinozauri carnivori.
• Coada lungă, susținută de oase, amintea de Archaeopteryx, în timp ce bazinul și membrele din spate prezentau caractere apropiate de cele ale unor păsări ulterioare.

Fosilele din Fujian documentează diversitatea păsărilor timpurii

Pentru cercetători, combinația dintre caractere vechi și trăsături apărute la păsări mai târzii susține o evoluție cu mai multe direcții. Interpretarea lor include forme adaptate alergării și capturării prăzii la sol, în paralel cu linii care dezvoltau un zbor mai eficient.

Regiunea Zhenghe Fauna a furnizat și alte exemplare din Jurasicul târziu care reunesc caracteristici anatomice neobișnuite. Aceste descoperiri contribuie la studierea tranziției dintre dinozauri și păsări, într-o perioadă pentru care fosilele de păsări sunt relativ rare.