Unele roci submarine au ars spontan la prelucrare. Studiul indică un risc pentru viitoarele exploatări

Unele roci bogate în sulfuri metalice, colectate de pe fundul oceanului din Escanaba Trough, s-au încălzit și au ars spontan în timpul prelucrării în laborator. Fenomenul a fost observat într-un studiu coordonat de USGS, care a investigat proprietățile probelor.
Potrivit USGS, rocile provin dintr-o zonă hidrotermală aflată în partea sudică a Gorda Ridge, în largul coastei de vest a Statelor Unite, în dreptul graniței dintre Oregon și California. Escanaba Trough este o zonă în care fundul oceanului se extinde.
Rezultatul indică un posibil pericol pentru o eventuală exploatare a zăcămintelor submarine de sulfuri masive. Cercetătorii limitează însă constatarea la anumite roci din această zonă: studiul nu demonstrează că toate asemenea zăcăminte vor arde spontan.
Oxidarea poate alimenta încălzirea rocilor
Pentru a identifica diferențele dintre probe, echipa a comparat mineralele, compoziția chimică și comportamentul la încălzire ale rocilor care au ars cu cele ale unor roci colectate din aceeași zonă care nu au ars.
Probele care s-au aprins erau alcătuite în principal din marcasită nanocristalină, o formă de sulfură de fier cu cristale foarte mici. Aceasta înlocuise lamelele unui mineral anterior, pirotita, dar păstrase forma lor inițială.
Cercetătorii au urmărit reacția probelor la creșterea temperaturii prin tehnici termogravimetrice, care măsoară modificările masei în timpul încălzirii. Au folosit și calcule termodinamice pentru a examina cantitatea de căldură eliberată prin oxidarea diferitelor sulfuri metalice.
Cercetări anterioare arătaseră că oxidarea acestor minerale poate fi exotermă, adică poate elibera căldură. Noul studiu indică faptul că marcasita, rareori evidențiată ca pericol specific, poate fi deosebit de instabilă. În anumite condiții, căldura produsă de reacție poate intensifica autoîncălzirea materialului.
În cazul probelor din Escanaba Trough, caracteristicile mineralelor par să fi favorizat acest proces, până la aprinderea lor în timpul manipulării.
Aducerea la suprafață schimbă condițiile în care se află mineralele
Zăcămintele submarine de sulfuri masive se formează în jurul izvoarelor hidrotermale. Fluidele fierbinți care circulă prin scoarța terestră transportă metale, iar acestea se separă din soluție și formează depuneri la contactul cu apa rece a mării.
Aceste acumulări pot conține cupru, zinc, fier și alte elemente importante economic. Ele sunt investigate tot mai mult ca posibile surse viitoare de minerale.
Dacă ar fi extrase, rocile ar trece din mediul submarin în condiții foarte diferite. Schimbările relevante pentru reacțiile sulfurilor și căldura generată includ:
- Expunerea la oxigen.
- Modificarea temperaturii.
- Modificarea presiunii.
- Modificarea umidității.
Regulile de siguranță de pe uscat ar putea să nu fie suficiente
Zăcăminte de sulfuri metalice există și pe uscat, acolo unde foste funduri marine sunt expuse. În unele regiuni ale lumii, acestea sunt exploatate ca zăcăminte de sulfuri masive de origine vulcanică.
Cercetătorii au constatat însă că mineralele și condițiile de mediu asociate probelor din Escanaba Trough diferă suficient de cele ale zăcămintelor terestre încât măsurile de siguranță folosite pe uscat s-ar putea să nu se aplice direct rocilor submarine.
Pentru o eventuală exploatare, studiul susține evaluarea separată a riscurilor fiecărui zăcământ, în funcție de caracteristicile mineralelor sale, și dezvoltarea unor măsuri tehnice concepute special pentru reducerea posibilității de autoîncălzire și ardere spontană.






