Denisovanii aveau un craniu diferit de al neanderthalienilor și oamenilor moderni, arată un nou studiu

Denisovanii, grupul de oameni arhaici care a trăit în Asia și a dispărut în urmă cu aproximativ 30.000 de ani, aveau un aspect cranian propriu, diferit de cel al neanderthalienilor, al oamenilor moderni și al lui Homo erectus. Un studiu publicat la 21 octombrie în revista Nature a ajuns la această concluzie după analiza a 20 de resturi fosile din situl Xujiayao, din nordul Chinei, și a fost folosit pentru o nouă reconstituire facială a unui bărbat denisovan.

Rezultatul contează într-un domeniu în care denisovanii au rămas mult timp aproape invizibili în fosile. Grupul a fost identificat abia în 2010, prin ADN extras dintr-un os de deget găsit în Peștera Denisova din Siberia, iar de atunci cercetătorii au lucrat mai ales cu urme genetice și fragmente de oase, nu cu un craniu complet.

Fosilele din Xujiayao au fost reîncadrate după analiza proteinelor

Cercetătorii au analizat 20 de oase și dinți de la Xujiayao, un sit ale cărui fosile au fost excavate la sfârșitul anilor 1970. Resturile au o vechime cuprinsă între 138.000 și 199.000 de ani și, inițial, au fost puse fie pe seama neanderthalienilor, fie a unor Homo sapiens arhaici.

Schimbarea a venit din paleoproteomică, adică studiul proteinelor conservate în oase și dinți, care rezistă mai mult decât ADN-ul. Această metodă a permis identificarea unor variante genetice specifice și a arătat că toate cele 20 de resturi aparțin denisovanilor.

Odată stabilită această apartenență, autorii au putut compara direct forma craniilor și a dinților pentru a contura mai bine înfățișarea grupului.

Craniul combina trăsături cunoscute cu una pe care cercetătorii o consideră distinctă

Potrivit studiului, craniile de la Xujiayao aveau o combinație de elemente care nu se suprapune peste niciun alt grup uman arhaic cunoscut. Unele trăsături apropiau denisovanii de Homo erectus, în special cutia craniană joasă și lată și oasele craniene groase.

Alte elemente îi apropiau de neanderthalieni și de oamenii moderni, mai ales la nivelul dinților bicuspizi, adică dinții situați între canini și molari.

Trăsătura pe care autorii o evidențiază drept proprie denisovanilor apare în partea din spate a craniului, care era mai verticală și mai puțin rotunjită decât la neanderthalieni sau la oamenii moderni.

Autorii studiului au rezumat astfel concluzia centrală din Nature: „Această combinație unică de trăsături morfologice, distinctă de H. erectus, oamenii moderni și homininii din linia Neanderthal, susține atribuirea majorității membrilor Homo arhaici din Pleistocenul Mijlociu târziu din Asia de Est ca fiind denisovani”.

Noua reconstrucție arată un chip robust, cu arcadă masivă

Pe baza acestor fosile, cercetătorii au realizat și o nouă reconstituire a unui bărbat denisovan. Imaginea îl arată privind direct înainte, cu o cutie craniană joasă și lată, în mare parte acoperită de păr închis la culoare pieptănat spre spate, o arcadă masivă și un chip care amintește pe alocuri de neanderthalieni și de oamenii moderni, dar rămâne distinct.

O cercetare anterioară bazată pe ADN sugerase deja că denisovanii aveau probabil piele închisă, păr brun și ochi căprui. Noua reconstrucție adaugă, de această dată, forma generală a capului și a feței.

Rezultatul adună sub aceeași linie fosile disputate din Asia de Est

Cu noul profil cranian, cercetătorii au comparat fosile atribuite în Asia de Est altor denumiri propuse, inclusiv Homo juluensis și Homo longi. Concluzia lor este că asemănările sunt suficient de mari încât împărțirea denisovanilor în mai multe specii ar putea să nu fie necesară.

În această interpretare, denisovanii ar fi reprezentat o singură linie umană răspândită în diverse zone ecologice din Asia de Est, pe parcursul a sute de mii de ani.

Qiaomei Fu, directorul Laboratorului de ADN Antic de la Institutul de Paleontologie a Vertebratelor și Paleoantropologie, Academia Chineză de Științe, a nuanțat însă concluzia într-un e-mail trimis publicației care a relatat studiul: „Este încă posibil să existe și alte descendențe care au existat în Asia de Est în perioada în care se știe că au existat denisovanii”.

Și Chris Stringer, paleoantropolog la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, a avertizat că varietatea internă a denisovanilor ar putea fi mai mare decât o arată deocamdată lotul de fosile: „Știm din ADN că denisovanii erau un grup foarte variat genetic, care s-a scindat devreme în populații diferite. Acestea ar fi putut dezvolta o mare variație morfologică, ceea ce ne-ar putea surprinde pe măsură ce eșantionul de fosile crește”.

Puținele urme cunoscute arată că denisovanii au ocupat medii foarte diferite

Imaginea generală a grupului s-a construit până acum din foarte puține resturi. În afara materialului de la Xujiayao, fosilele asociate denisovanilor includ și un maxilar găsit pe Platoul Tibetan, care a arătat că acești oameni trăiau și la altitudini mari.

Contextul mai larg adună și instrumente de piatră descoperite în sud-vestul Chinei. Împreună cu urmele genetice păstrate până astăzi în unele populații din Oceania și din Tibet, aceste descoperiri susțin ideea unei răspândiri largi în Asia.

Dovezile arheologice și o dietă bogată în carne sugerează, de asemenea, că unii denisovani aveau o constituție masivă și o musculatură puternică. Studiul publicat la 21 octombrie nu stabilește însă corpul complet, ci mai ales forma capului și relația acestor fosile cu alte grupuri umane arhaice.