Crocodilul fără vârful botului, din calcarul Sfinxului, a fost reclasificat după aproape un secol

Un craniu fosil găsit lângă Cairo, în Egipt, a fost atribuit unui gen distinct de crocodilieni după aproape un secol în care fusese clasificat în genul Tomistoma. Reexaminarea exemplarului a dus la numele Herugavialis cairensis, pe baza unor diferențe anatomice evidențiate prin tomografii și comparații cu alte specii.

Cercetarea a apărut în revista Royal Society Open Science la 7 octombrie 2026, potrivit Descopera.ro. Echipa a reunit specialiști din Marea Britanie, Suedia, Germania și Egipt, care au studiat din nou o fosilă cunoscută, păstrată într-o colecție muzeală.

Paleontologul german Lorenz Müller descrisese craniul aproape complet în 1927, sub denumirea Tomistoma cairense. Exemplarul se află la Muzeul de Stat de Istorie Naturală din Stuttgart.

Încadrarea inițială pornea de la asemănările cu Tomistoma, gen reprezentat în prezent de falsul gavial din Malaysia și Indonezia. Alte cercetări contestaseră ulterior această clasificare, dar fără să stabilească un nume de gen diferit.

Interiorul craniului a oferit noi dovezi anatomice

Tomografia computerizată a făcut posibilă examinarea structurilor interne fără distrugerea exemplarului. Cercetătorii au obținut reconstrucții digitale ale oaselor și cavităților, inclusiv ale părților acoperite de rocă, inaccesibile unei examinări exterioare.

Analiza comparativă a cuprins 152 de specii de crocodilieni, atât dispărute, cât și existente astăzi, și a urmărit 331 de trăsături anatomice. Rezultatul a susținut separarea fosilei egiptene de Tomistoma.

Diferențele identificate privesc mai multe zone ale craniului:

• Oasele nazale au o formă distinctă față de cele ale speciilor comparate.
• În jurul orbitelor, cavitățile în care se aflau ochii, există o bordură osoasă proeminentă.
• Poziția orbitelor este mai înaltă decât la speciile folosite în comparațiile anterioare.

Reîncadrarea a rezultat astfel din investigarea unui exemplar existent, fără descoperirea unui sit nou. Numeroase fosile din muzee au fost clasificate când cercetătorii se bazau aproape numai pe aspectul exterior al oaselor. Examinările tomografice și metodele actuale de analiză evolutivă permit verificarea apartenenței lor la genurile în care au fost păstrate.

Legătura cu Sfinxul este geologică și simbolică

Fosila are o vechime de aproximativ 45 de milioane de ani. Ea provine din formațiunea Mokattam, al cărei calcar a fost folosit și la sculptarea Marelui Sfinx de la Giza. Corpul principal al monumentului a fost cioplit direct în roca platoului, nu asamblat din blocuri transportate din alt loc.

Craniului îi lipsește extremitatea botului, o coincidență cu nasul pierdut al Sfinxului care a contat și în alegerea numelui. Asemănarea nu indică însă vreo apropiere în timp: dispariția animalului precedă sculptarea monumentului cu zeci de milioane de ani.

Denumirea Herugavialis unește Heru, numele egiptean pentru zeul Horus, cu gavialis, referirea la gaviali. Epitetul cairensis trimite la Cairo.

Gavialii trăiau în apele care acopereau nordul Egiptului

Herugavialis cairensis aparținea gavialilor, crocodilieni al căror bot alungit și îngust este adaptat capturării peștilor. Această formă întâmpină o rezistență mai mică în apă și permite prinderea prăzii prin mișcări rapide ale capului.

În perioada în care trăia animalul, marea acoperea nordul Egiptului, inclusiv zona ocupată astăzi de Cairo. Apele erau calde și puțin adânci, populate de rechini, forme timpurii de balene și mai multe specii de crocodilieni. În formațiunea Mokattam s-au păstrat și resturile altor animale marine din Eocen.

Răspândirea trecută a gavialilor depășea mult arealul actual. Fosilele lor au fost descoperite în:

• Africa;
• Europa;
• Asia;
• America de Sud;
• zona Caraibilor.

În regiunea mediteraneeană au existat numeroase specii de-a lungul unor zeci de milioane de ani. Diversitatea lor a variat odată cu temperatura globală și nivelul mărilor. Dispariția din această regiune s-a produs înaintea Pliocenului; un posibil factor a fost criza de salinitate messiniană, episod în care Mediterana a pierdut multă apă.

În prezent supraviețuiesc două specii: gavialul de Gange, încadrat în categoria de pericol critic de dispariție, și falsul gavial din Asia de Sud-Est, clasificat în pericol.