Fostul ministru laburist care numește Brexitul o greșeală catastrofală. De ce se schimbă discursul la Londra

La aproape zece ani de la referendumul care a scos Regatul Unit din Uniunea Europeană, lideri laburiști vorbesc deschis despre costul politic și economic al deciziei, iar Wes Streeting (fost secretar pentru Sănătate) a numit Brexitul „o greșeală catastrofală”. Schimbarea de ton vine în timp ce guvernul lui Keir Starmer încearcă să renegocieze părți ale relației cu Bruxellesul, fără să revină însă asupra liniilor roșii asumate după ieșirea formală din ianuarie 2020.

În practică, miza nu este o reîntoarcere rapidă în UE, ci o reducere a costurilor create de acordul actual. Votul din referendum a fost 52% pentru ieșire și 48% pentru rămânere, iar sondajele recente indică acum 58% dintre alegătorii probabili în favoarea reintrării în Uniune. În bazinul laburist, proporția urcă la 84%, ceea ce arată o schimbare majoră față de echilibrul de acum aproape un deceniu.

Pentru cetățeanul britanic, discuția nu mai este doar ideologică. Estimarea avansată de Rachel Reeves (cancelarul Trezoreriei) indică un efect negativ de 8% asupra PIB-ului Regatului Unit din cauza Brexitului, adică o pierdere care depășește cu mult promisiunile de creștere formulate de guvernele conservatoare după ruptură. Iar pentru companii, problema rămâne aceeași: bariere comerciale mai mari decât în perioada apartenenței la piața unică, de care Londra a ieșit la circa un an după divorțul formal, odată cu Acordul de Comerț și Cooperare.

Pentru România și restul UE, o apropiere între Londra și Bruxelles ar conta pe două planuri. Primul este economic: o integrare mai adâncă ar putea susține comerțul, energia și lanțurile industriale europene, într-un moment în care Uniunea încearcă să se reindustrializeze și să reducă dependențele tehnologice. Al doilea este strategic: Marea Britanie rămâne un actor militar și diplomatic important, iar relația cu Europa capătă greutate suplimentară într-un context de securitate marcat de războiul din Ucraina și de incertitudinile privind direcția SUA.

Londra vorbește despre repararea acordului, nu despre întoarcerea în piața unică

Keir Starmer (prim-ministru, la momentul promisiunii lider al opoziției laburiste) a câștigat puterea spunând că va repara „acordul Brexit eșuat al lui Boris Johnson”. Numai că executivul laburist a păstrat bazele actualului aranjament: respinge uniunea vamală, piața unică și libera circulație a persoanelor, adică exact pilonii care ar fi produs cea mai mare schimbare economică imediată.

Asta explică de ce ideea unei „relații speciale” cu UE rămâne, deocamdată, mai degrabă o direcție politică decât un plan cu calendar și obligații clare. Potrivit Time, la summitul Regatul Unit-UE din mai 2025 a fost agreată o agendă de negocieri pe câteva dosare precise: agricultură, conectarea sistemelor de comercializare a emisiilor, o posibilă participare britanică la piața internă de electricitate a UE și o schemă de mobilitate pentru tineri.

Aceste puncte spun, de fapt, unde caută Londra beneficii rapide. Agricultura înseamnă mai puține fricțiuni pentru comerțul cu produse sensibile. Legarea sistemelor de comercializare a emisiilor poate reduce costuri pentru industrie. Iar accesul la piața internă de electricitate ar conta într-un sector unde sincronizarea și prețul au efect direct asupra facturilor și competitivității.

Negocierile s-au lovit deja de bani, taxe și plafonări

Primele blocaje arată și limitele apropierii. Discuțiile privind participarea Regatului Unit la programul „Security Action for Europe” (SAFE) au căzut după ce UE a cerut un cost de 150 de miliarde de euro, sumă care a determinat Londra să se retragă. Pentru comparație, nu este vorba despre o ajustare marginală, ci despre un nivel de cost care a făcut imposibil acordul din start.

Și capitolul mobilității pentru tineri a intrat în impas. Regatul Unit a propus un plafon pentru numărul participanților, în timp ce UE a cerut ca studenții europeni din universitățile britanice să plătească taxele „interne”, de aproximativ 9.500 de lire sterline, nu taxele internaționale, care ajung la aproape 60.000 de lire sterline. Diferența este uriașă: de peste șase ori mai mare pentru studentul european, ceea ce arată cât de concret se vede Brexitul în costul accesului la educație.

Dar tocmai aceste negocieri explică de ce o readmitere în UE nu este pe masa imediată. Bruxellesul discută punctual, pe interese și costuri, nu pe simboluri. Orice integrare mai profundă ar însemna reguli, contribuții și concesii pe care politica britanică încă nu pare pregătită să le asume public.

Schimbarea de opinie din Marea Britanie pune presiune pe toate partidele

Declarațiile lui Wes Streeting arată că în interiorul laburiștilor apare o presiune nouă, venită chiar dinspre electoratul proeuropean. Fostul ministru a spus că Brexitul a fost „o greșeală catastrofală” și că „viitorul Marii Britanii se află în Europa”. Formula contează politic, fiindcă mută discuția de la administrarea ieșirii la recunoașterea explicită a eșecului.

„O greșeală catastrofală.”

Un astfel de limbaj crește presiunea asupra guvernului Starmer să livreze rezultate măsurabile, nu doar o atmosferă mai bună în relația cu Bruxellesul. Dacă acestea nu apar, tema reintrării ar putea deveni mai puternică decât vrea actuala conducere laburistă. Iar conservatorii ar fi puși în fața unei dezbateri pe care au dominat-o în 2016, dar pe care datele de azi o complică serios.

Pentru statele membre, inclusiv România, o eventuală reașezare a relației cu Londra ar avea efecte practice. O cooperare mai strânsă poate conta în apărare, în proiecte industriale și în coordonarea europeană pe dosare sensibile. Iar experiențele administrative apărute după Brexit, inclusiv dificultățile de protecție consulară pentru cetățeni români din Regatul Unit, au arătat că separarea nu a simplificat relația, ci a făcut-o mai birocratică.

Un al doilea summit Regatul Unit-UE, programat inițial pentru mai, apoi pentru iunie, este acum planificat doar „tentativ” pentru iulie, fără confirmare oficială până în acest moment.