La zece ani după Brexit, aproape jumătate dintre britanici vor un nou vot. Ce s-a schimbat în electorat
La zece ani de la decizia Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană, 48% dintre britanici spun că ar susține un al doilea referendum privind Brexit-ul, iar 27% s-ar opune, potrivit unui sondaj realizat între 15 și 20 mai anul acesta pe un eșantion de 2.245 de adulți din Regatul Unit.
Pe scurt, sprijinul pentru o nouă consultare publică a ajuns aproape la jumătate din electorat, iar schimbarea nu se vede doar în tabăra proeuropeană. Un sfert dintre cei care au votat pentru ieșirea din UE în 2016, adică 25%, ar susține acum un nou vot, iar în rândul alegătorilor Reform UK proporția este de 20%.
Miza politică este mai mare decât simpla reevaluare a referendumului din 2016. Datele arată că tema unei relații mai apropiate cu Uniunea Europeană poate muta voturi la următoarele alegeri: propunerea unui nou referendum ar ridica ponderea celor dispuși să ia în calcul un vot pentru Partidul Laburist la 45%, de la 31% în absența acestei promisiuni. Prin comparație, doar 27% spun că menținerea actualei linii i-ar încuraja să voteze laburist.
Pentru conducerea laburistă, diferența este relevantă electoral. O ofertă politică legată de relansarea relației cu Bruxelles-ul ar aduce, în sondaj, un plus de 14 puncte față de nivelul de bază și cu 18 puncte peste varianta păstrării status quo-ului. Asta explică de ce declarațiile lui Wes Streeting, fost secretar de stat pentru sănătate, au readus tema în centrul dezbaterii interne din partid.
Percepția despre efectele Brexit-ului s-a deteriorat în cinci ani
Schimbarea de atitudine vine și din felul în care publicul evaluează rezultatul ieșirii din UE. Numărul celor care cred că Brexit-ul merge mai rău decât au prezis aproape s-a dublat în ultimii cinci ani, de la 27% în 2021 la 48% acum.
Iar reevaluarea nu se oprește aici. În 2016, două treimi dintre britanici, adică 66%, considerau că David Cameron a avut dreptate să convoace referendumul. Acum, ponderea a coborât la 43%, o scădere de 23 de puncte. În același timp, proporția celor care spun că a fost o decizie greșită a urcat la 38%, de la 24%, deci cu 14 puncte peste nivelul de atunci.
Aceste cifre contează dincolo de Londra și de jocul partidelor. O schimbare de direcție către piața unică sau către reguli comune mai apropiate cu UE ar însemna, concret, o repoziționare a celei mai mari economii europene din afara blocului, cu efecte asupra comerțului, investițiilor și negocierilor cu Bruxelles-ul.
Britanicii vor mai multă cooperare, dar nu renunță ușor la controlul frontierelor
Sondajul arată o opinie publică împărțită între avantajele economice ale apropierii de UE și reflexul de control asupra imigrației și suveranității. Aproape jumătate dintre respondenți, 48%, susțin o relație mai strânsă cu Uniunea Europeană, iar 60% vor mai multă cooperare în domeniul apărării.
Dar aceeași cercetare arată și limitele acestei deschideri. Deși 53% spun că ar sprijini revenirea la libertatea de mișcare în schimbul accesului la piața unică a UE, 52% afirmă că preferă controlul total al frontierelor și o relație mai limitată cu UE, față de 38% care declară contrariul. Cu alte cuvinte, majoritatea pentru beneficii economice există doar până în punctul în care costul perceput este relaxarea controlului la granițe.
Keiran Pedley, director de cercetare la Ipsos, a rezumat tensiunea centrală a dezbaterii.
„Pe de o parte, există o deschidere către o aliniere mai mare și acceptarea regulilor pentru a facilita o relație comercială mai puternică, dar argumentele despre suveranitate, mai ales când vine vorba de imigrație, rămân convingătoare.”
Potrivit Independent, această combinație de deschidere economică și reținere politică explică de ce un nou referendum devine discutabil ca instrument electoral, dar nu indică automat și un consens pentru revenirea deplină în Uniunea Europeană.
Revenirea în UE câștigă teren în discurs, nu și o majoritate clară pentru schimbare rapidă
Wes Streeting a mers mai departe decât simpla recalibrare a relației cu Bruxelles-ul și a susținut explicit revenirea în blocul comunitar.
„Trebuie să avem o nouă relație specială cu UE, deoarece viitorul Marii Britanii se află în Europa și într-o zi, într-o zi, înapoi în Uniunea Europeană.”
Tot el a formulat una dintre cele mai tranșante evaluări politice ale rupturii din 2016: „Decizia Marii Britanii din 2016 de a părăsi Uniunea Europeană a fost o greșeală catastrofală.”
Numai că sondajul nu descrie o majoritate gata să schimbe imediat cursul țării. Profesorul Bobby Duffy, de la King’s College London, a avertizat că ritmul schimbării de opinie rămâne lent: „Cu această rată, vor mai trece mulți ani până vom ajunge la o cerere clară de schimbare.” Iar profesorul Anand Menon, director al think tank-ului UK in a Changing Europe, a sintetizat costul politic al fiecărei opțiuni:
„Nu există o opțiune ușoară când vine vorba de relația cu UE, fiecare posibilitate prezentând compromisuri clare.”
În oglindă, semnalele de la Bruxelles sunt mai puțin defensive decât în anii imediat următori Brexit-ului. Sandro Gozi, președintele delegației europene la Adunarea Parlamentară UE-UK, a spus că „Uniunea Europeană ar considera o cerere de reintrare din partea Regatului Unit ca o victorie majoră pentru proiectul european.” Din dosarul politic recent reiese și că, dacă Londra ar decide să ceară din nou aderarea, procesul ar putea fi mai rapid decât în cazul altor candidați, tocmai fiindcă alinierea cu regulile europene există deja într-o măsură semnificativă.
Deocamdată, cifra care concentrează cel mai bine momentul politic rămâne aceasta: 48% dintre britanici susțin un al doilea referendum pentru Brexit, iar 27% se opun.
