Școala riscă să piardă aproape patru din zece profesori. Ce înseamnă criza pentru elevi și părinți

Aproape patru din zece profesori din România spun că se gândesc frecvent să renunțe la sistemul de învățământ, iar 14% se află într-o zonă de risc ridicat de burnout, potrivit Barometrului stării de bine a profesorilor din România. Datele indică o presiune mai mare tocmai în segmentele de care școala depinde pentru stabilitate pe termen mediu: cadrele didactice mai tinere, profesorii din București și cei care predau la gimnaziu.

-78%Donnatela - Beatris Serediuc9,99 lei44,95 leiCumpără acum

51% dintre profesori spun că s-au confruntat frecvent cu situații stresante în ultimele patru săptămâni, peste nivelul raportat de medicii de familie, unde procentul este 45%, și aproape dublu față de populația urbană activă, unde ajunge la 26%. Pentru părinți și elevi, această diferență nu rămâne o statistică abstractă: înseamnă profesori care lucrează sub presiune constantă, cu mai puțin timp și energie pentru pregătirea lecțiilor, pentru relația cu clasa și pentru sprijinul individual dat copiilor.

Stresul nu este distribuit uniform. Femeile din sistem raportează frecvent astfel de situații în proporție de 52%, față de 40% în cazul bărbaților. În urban, procentul urcă la 53%, față de 48% în rural. La nivel de cicluri de studiu, cele mai apăsate valori apar la gimnaziu, 56%, și la liceu, 53%. Bucureștiul iese din nou în față, cu 59%, peste media națională a profesorilor cu opt puncte procentuale.

Această presiune are deja un efect care privește direct funcționarea școlii: intenția de plecare. 38% dintre profesori spun că se gândesc frecvent să renunțe la învățământ. Procentul urcă la 44% în grupa de vârstă 30-44 de ani, la 48% în București și la 43% în rândul profesorilor de gimnaziu. Acolo se vede riscul cel mai mare pentru sistem: pierderea profesorilor aflați în anii activi de carieră și din zonele unde nevoia de personal calificat este deja mare.

Burnout-ul lovește mai ales profesorii sub 45 de ani

Barometrul indică 14% profesori aflați într-o zonă de risc ridicat de burnout, peste nivelul medicilor de familie, unde procentul este 10%. Categoria cea mai vulnerabilă este cea a profesorilor cu vârsta sub 45 de ani, unde riscul ajunge la 19%. Tot 19% se înregistrează în București, iar la gimnaziu procentul este 17%.

Forma de burnout raportată cel mai des este epuizarea emoțională. 18% dintre profesori spun că o resimt foarte des, față de 11% dintre medicii de familie, adică peste dublul nivelului consemnat la această categorie de comparație. Într-un sistem bazat pe contact uman zilnic, această epuizare înseamnă mai puțină disponibilitate pentru ore, pentru gestionarea conflictelor și pentru atenția cerută de clase tot mai eterogene.

-78%Un adevar neplacut. Facebook si lupta pentru dominatie - Sheera Frenkel, Cecilia Kang9,99 lei44,95 leiCumpără acum

Și totuși, tabloul nu este unul liniar. 39% dintre profesori declară un nivel foarte ridicat de satisfacție față de munca lor, procent apropiat de cel al medicilor de familie, 36%. Problema apare când satisfacția profesională este pusă lângă viața de zi cu zi: doar 33% spun că au un echilibru bun între viața profesională și cea personală, mult sub populația urbană activă, unde indicatorul ajunge la 55%.

Birocrația și salariile, în centrul nemulțumirilor

Profesorii indică drept principale surse de nemulțumire volumul mare de birocrație, suprasolicitarea profesională, salariile considerate insuficiente, relațiile dificile cu părinții și lipsa de motivație a elevilor. Lista contează fiindcă mută discuția din zona unei simple stări de oboseală în zona organizării sistemului. Când timpul se mută spre hârtii și obligații administrative, el se ia din munca didactică propriu-zisă.

Indicele general al bunăstării la locul de muncă, calculat după modelul SCARF, este de 33%. Cele mai slabe scoruri apar la statut și corectitudine. Pentru profesori, asta înseamnă că problema nu ține doar de volum de muncă, ci și de felul în care profesia este valorizată și de sentimentul că efortul nu este răsplătit echitabil.

-76%Elogiul mersului - Shane O'Mara9,99 lei42,24 leiCumpără-76%Despre viitor. Perspectivele umanitatii - Martin Rees9,99 lei42,24 leiCumpără-76%Corul leilor - Gyorgy Dragoman9,99 lei42,24 leiCumpără

Pe baza datelor de la Observatornews, comparația cu medicii de familie devine relevantă tocmai pentru că pune în paralel două profesii esențiale. Profesorii raportează mai mult stres frecvent, 51% față de 45%, mai mult risc ridicat de burnout, 14% față de 10%, și o epuizare emoțională foarte des întâlnită la 18%, față de 11%. Asta așază educația într-o zonă de presiune profesională comparabilă cu sectoare unde uzura este, de regulă, recunoscută mai ușor public.

Ce poate pierde sistemul dacă plecările continuă

Pentru școli, riscul nu se oprește la lipsa unui profesor într-o cancelarie. Plecarea cadrelor didactice mai tinere și a celor din mediul urban poate adânci lipsa de personal calificat și poate destabiliza continuitatea la clasă. Iar la gimnaziu, unde stresul ajunge la 56%, intenția de plecare la 43% și riscul de burnout la 17%, miza este cu atât mai mare, fiind etapa în care se formează bazele pentru anii de liceu.

Statul este pus în fața unei probleme care nu se rezolvă doar prin recrutare. Dacă sursele de presiune rămân aceleași, profesorii noi intră într-un sistem în care birocrația, suprasolicitarea și lipsa de recunoaștere împing deja 38% dintre colegii lor să se gândească la plecare. Iar când doar 33% spun că au un echilibru bun între muncă și viața personală, față de 55% în populația urbană activă, competiția cu alte domenii devine și una de calitate a vieții.

-76%Fake news si dezinformare online: recunoaste si verifica - Bogdan Oprea9,99 lei42,24 leiCumpără acum

Barometrul fixează și punctele unde presiunea este cea mai concentrată: Bucureștiul, profesorii sub 45 de ani și gimnaziul, adică exact zonele în care orice plecare se poate transforma rapid în lipsă de personal și în ore acoperite mai greu.