Ultima creangă a Gorunului lui Horea s-a prăbuşit în 2005, iar de atunci arborele secular – monument istoric, nu a mai dat semne de viaţă.
Însă duminică, oamenii care au participat la Serbările Naţionale de la Ţebea au putut observa o nouă mlădiţă răsărită de la rădăcina gorunului lui Horea, despre care se credea că e putrezit complet.
În vara anului 2005, ultima creangă a stejarului secular a fost doborâtă de o furtună, iar trunchiul acestuia, cimentificat atât în exterior cât şi în interior, nu a mai dat până în prezent niciun semn de viaţă.
Administratorii „Panteonului moţilor” – locul unde se află Gorunul lui Horea şi mormântul lui Avram Iancu, spun că vor avea grijă ca mlădiţa din gorun să se dezvolte în condiţii bune. Gorunul lui Horea, vechi de peste patru secole, a fost cimentificat în încercarea autorităţilor de a-l menţine. Ramurile sale s-au prăbuşit de-a lungul timpului, iar cea mai mare parte din arbore s-a uscat.
În contextul istoric, stejarul din cimitirul de la Ţebea a intrat în istorie în toamna târzie a anului 1784. Se spune ca a fost locul de întâlnire al capilor răscoalei condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, împotriva nobilimii maghiare. Aici liderii răsculaţilor au plănuit revoltele sângeroase ale moţilor, care s-au răspândit cu repeziciune în satele din Ţara Zarandului şi din ţinuturile Devei şi Hunedoarei. Câteva decenii mai târziu, lângă stejarul secular avea să fie înmormântat Avram Iancu, după ce ultimele săptămâni de viaţă zăcuse în spitalul din Baia de Criş, învecinat satului Ţebea.
De peste un secol, gorunul a început să se usuce. Pentru a fi protejat, în anul 1924, a fost legat cu cercuri de oţel şi cimentat în interior, iar trunchiul a fost retezat de la înălţimea de circa nouă metri, de unde s-a dezvoltat o creangă laterală. În 1947, Gorunul lui Horea a intrat într-o nouă etapă de „restaurare”.
Trunchiul său a fost îmbrăcat în ciment, pe care a fost imprimat modelul scoarţei. Trei decenii mai târziu, autorităţile au amplasat un stâlp de beton pentru a susţine ultima creangă a gorunului. În vara anului 2005, o vijelie puternică a dus la ruperea ei.
Stâlpul care o susţinea a fost îndepărtat. Din ramura ruptă a fost cioplită o cruce pe care localnicii au aşezat-o lângă bătrânul stejar.
