Încrederea în Vladimir Putin a coborât la 29,5%. Ce riscuri noi apar pentru România și Europa
Analize occidentale recente indică faptul că Rusia intră într-o fază mai dificilă a războiului din Ucraina: ofensiva stagnează pe mai multe fronturi, unele sectoare au rezistat atacurilor ruse, iar Moscova este împinsă tot mai des în defensivă de dronele și rachetele dezvoltate la Kiev. Pentru statele de pe flancul estic al NATO, inclusiv România, miza nu este doar evoluția frontului, ci și posibilitatea ca presiunea rusă să se mute tot mai mult spre acțiuni hibride în Europa.
Mai precis, semnalele de alarmă nu vin doar din teren, ci și din interiorul Rusiei. Pierderile Moscovei sunt estimate la zeci de mii pe lună, războiul a depășit deja durata Primului Război Mondial fără un rezultat decisiv, iar Vladimir Putin a semnat un nou decret pentru suplimentarea armatei cu încă 10.000 de soldați, a doua decizie de acest fel. Iar în paralel, indicatorul de încredere în liderul de la Kremlin a coborât la 29,5%, cel mai scăzut nivel de la începutul invaziei.
Ce înseamnă asta pentru România și pentru restul Europei? Că riscul imediat nu este doar o escaladare militară clasică, ci o intensificare a sabotajului, dezinformării și atacurilor asupra infrastructurii critice. Oficialii serviciilor de informații occidentale avertizează că astfel de operațiuni pot viza procese democratice, lanțuri de aprovizionare, rețele feroviare, semnale GPS sau cabluri submarine. Pentru publicul din România, efectul practic al unor asemenea acțiuni poate însemna întârzieri logistice, presiuni suplimentare asupra transportului și energiei și o creștere a vulnerabilităților de securitate în regiune.
Numai că presiunea externă este dublată de slăbiciuni interne. Vladimir Putin operează, potrivit evaluărilor occidentale, într-un cerc restrâns de loialiști și într-o realitate filtrată, în care eșecul nu este acceptat ca opțiune. Un asemenea mecanism crește impredictibilitatea deciziilor politice și militare. Iar când un lider izolat pierde teren, tentația de a compensa prin gesturi mai agresive devine una dintre principalele temeri ale capitalelor occidentale.
Cheltuielile militare rusești cresc cu peste 30%
Costul economic al conflictului este unul dintre indicatorii cei mai urmăriți, fiindcă arată cât de mult mai poate susține Kremlinul actualul ritm de război. Cheltuielile militare ale Rusiei au crescut cu peste 30% față de anul trecut și absorb 46% din totalul cheltuielilor bugetare, adică aproape fiecare a doua rublă din bugetul federal. Ca termen de comparație, o asemenea pondere arată o economie mult mai orientată spre război decât în anii de dinaintea invaziei.
În același timp, inflația rămâne ridicată, iar loviturile ucrainene asupra rafinăriilor și terminalelor petroliere au redus veniturile din exporturi și au coborât volumele de procesare a petrolului la cel mai mic nivel din ultimii 16 ani. Asta lovește exact în una dintre principalele surse de bani ale statului rus.
Conform Adevarul, Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, eveniment folosit de Kremlin pentru a proiecta stabilitate și control, a fost umbrit de două atacuri masive cu drone ucrainene, chiar în zilele de deschidere și închidere. Pentru populația rusă, asta înseamnă că războiul nu mai poate fi prezentat doar ca o operațiune îndepărtată, iar pentru investitori semnalul este opus imaginii oficiale de normalitate.
Renat Suleimanov (deputat al Dumei de Stat) a rezumat această presiune într-o formulare scurtă, descriind prelungirea războiului drept
„o povară mult prea grea pentru economia rusă”
Scăderea încrederii în Putin la cel mai redus nivel
Scăderea încrederii în Putin la 29,5% contează și politic, nu doar statistic. Este cel mai redus nivel de la debutul invaziei, ceea ce sugerează că uzura războiului se vede mai clar decât în anii anteriori. Iar criticile nu mai vin exclusiv din opoziția clasică sau din exil.
Viaceslav Marhaev (deputat rus) a avertizat public:
„Vremea iluziilor a apus. Țara se apropie de o criză socială majoră, iar responsabilitatea va reveni în totalitate actualei conduceri. Dacă situația nu se schimbă, riscul de proteste în masă și haos va crește exponențial. Occidentul va folosi inevitabil acest moment pentru a pulveriza ultimele rămășițe ale statalității ruse.”
Și Ilia Remeslo (fost susținător al Kremlinului) l-a etichetat pe Putin drept „criminal de război și hoț”
Astfel de ieșiri nu arată neapărat o ruptură imediată de regim, dar indică o degradare a consensului intern pe care Kremlinul s-a bazat în primii ani ai războiului.
Absența guvernatoarei Băncii Centrale alimentează speculații sensibile
Un alt semnal urmărit atent este absența Elvirei Nabiullina (guvernatoarea Băncii Centrale a Rusiei) de la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg. Lipsa ei a alimentat speculații, neconfirmate oficial, că i-ar fi impus lui Putin o condiție extrem de dură pentru a rămâne în funcție: să nu escaladeze războiul într-o formă care ar presupune închiderea granițelor și declararea legii marțiale.
Informația trebuie tratată cu prudență. Nu există o confirmare oficială a unei asemenea condiții. Dar simplul fapt că tema circulă spune ceva despre tensiunea din vârful sistemului. Nabiullina colaborează cu Putin de aproape două decenii și, încă de la începutul invaziei, a avut îndoieli profunde și a încercat fără succes să demisioneze, fiind obligată de Kremlin să rămână în funcție.
Dacă o figură-cheie pentru stabilitatea financiară a Rusiei s-ar retrage, efectul ar depăși nivelul simbolic. Ar fi un semnal că nucleul tehnocrat care a ținut în picioare economia sub sancțiuni începe să se fisureze.
Riscurile pentru statele NATO de la granița României
Pentru flancul estic, problema centrală este că o Rusie aflată sub presiune poate deveni mai puțin previzibilă, nu mai puțin periculoasă. Istoricul recent arată deja incidente tot mai frecvente: atacuri cibernetice, interferențe GPS, sabotaje asupra infrastructurii feroviare și deteriorări ale cablurilor submarine. Acestea nu produc întotdeauna imagini de front, dar pot afecta rapid economia și securitatea europeană.
Dar există și un al doilea nivel al riscului. Dacă Moscova nu obține rezultate decisive în Ucraina, ar putea încerca să testeze coeziunea occidentală prin costuri indirecte, răspândite între mai multe state și mai greu de atribuit imediat. Pentru România, aflată aproape de război și de rutele logistice vitale pentru Ucraina, asta înseamnă o atenție sporită asupra infrastructurii, transporturilor și campaniilor de influență.
Pe fond, războiul pe care Kremlinul l-a prezentat inițial ca o „operațiune militară specială” rapidă a intrat într-o fază în care consumă mai multe resurse, produce mai multă nemulțumire și aduce mai puține rezultate clare. Iar ultima decizie oficială anunțată rămâne decretul semnat de Vladimir Putin pentru încă 10.000 de soldați în plus în armată.
