Injecția de slăbit nu funcționează la 10% din oameni din cauza unei gene

Medicamentele populare pentru slăbit și diabet, precum Ozempic și Wegovy, nu funcționează la fel pentru toată lumea. Un nou studiu internațional arată că agoniștii receptorilor GLP-1 pot fi mult mai puțin eficienți la aproximativ 10% dintre oameni. Iar explicația pare să se afle direct în codul genetic al acestora.

Problema este cunoscută în practica clinică, dar cauzele au fost neclare până acum.

Cercetătorii au analizat un fenomen pe care îl numesc „rezistență la GLP-1”. Concret, persoanele afectate produc cantități normale sau chiar crescute de GLP-1, un hormon care reglează glicemia și crește sațietatea, însă organismul lor nu răspunde la semnalele acestuia. Studiul, publicat în revista Genome Medicine, a identificat anumite variante ale genei PAM, care are un rol important în activarea hormonilor, inclusiv a GLP-1. „Observăm diferențe mari în efectul acestor medicamente, dar până acum putem prezice cu greu cine va răspunde bine la ele”, spune autorul principal al studiului, Mahesh Umapathysivam.

O problemă înscrisă în ADN

Pentru a ajunge la aceste concluzii, oamenii de știință au combinat date din studii pe oameni, modele de laborator pe șoareci și studii clinice. Rezultatele au arătat clar că persoanele care poartă anumite variante ale genei PAM au răspuns mult mai slab la tratamentele pe bază de GLP-1. Aceste medicamente, administrate prin injecții regulate, funcționează prin prelungirea timpului de tranzit al alimentelor prin tractul digestiv, ceea ce duce la o senzație de sațietate prelungită.

Dar la purtătorii variantelor genetice, acest mecanism este afectat.

„În unele studii, aceste persoane nu au reușit să-și scadă glicemia la fel de eficient după șase luni de tratament”, explică Anna Gloyn, co-autoare a studiului de la Universitatea din Oxford. Descoperirea a fost și mai surprinzătoare: analizele au arătat că purtătorii variantei genetice aveau, de fapt, niveluri mai ridicate de GLP-1 în sânge decât ceilalți. totusi, glicemia lor nu a scăzut corespunzător, o dovadă clară că organismul este mai puțin sensibil la acțiunea hormonului.

Observația a fost confirmată și de experimentele pe șoareci. În ciuda nivelurilor ridicate de hormoni, efectele așteptate, cum ar fi încetinirea golirii gastrice, nu s-au produs.

Ce urmează pentru pacienți

Vestea bună este că această particularitate genetică pare să afecteze exclusiv terapiile bazate pe GLP-1. Alte medicamente comune pentru diabet, cum ar fi metformina sau sulfonilureele, nu au prezentat limitări de eficiență la persoanele afectate. Acest lucru deschide calea către o medicină personalizată, în care un test genetic ar putea ajuta medicii să aleagă de la bun început terapia potrivită pentru fiecare pacient, evitând luni de tratament ineficient.

Însă, o întrebare importantă rămâne fără răspuns. Încă nu este clar dacă aceste variante genetice influențează și succesul medicamentelor precum Ozempic sau Wegovy atunci când sunt folosite strict pentru pierderea în greutate. În prezent, cercetătorii nu dispun de suficiente date în acest domeniu pentru a oferi un verdict.

Mai exact, mecanismul din spatele rezistenței la GLP-1 este încă un mister. „Aceasta este întrebarea de un milion de dolari”, recunoaște Anna Gloyn. Pe termen lung, cercetătorii speră să poată dezvolta noi medicamente care fie să îmbunătățească sensibilitatea organismului la GLP-1, fie să ocolească complet această rezistență genetică.