Unirea Republicii Moldova cu România, un Plan B pentru UE

Pentru cetățenii Republicii Moldova, unirea cu România reapare în dezbaterea publică drept o posibilă cale mai scurtă spre Uniunea Europeană, dacă aderarea directă va fi blocată. Presa internațională, citând The Economist, descrie această variantă ca un „Plan B” pentru Chișinău, într-un moment în care obiectivul oficial rămâne închiderea condițiilor de aderare până în 2029 și obținerea statutului de membru până în 2030.

Circa 2,9 milioane de locuitori are Republica Moldova, iar aproximativ 850.000 dintre ei dețin deja cetățenie română. Acest detaliu schimbă dimensiunea practică a discuției: o parte importantă a populației are deja o legătură juridică directă cu statul român, în timp ce România este deja membră a Uniunii Europene și a NATO.

În acest cadru, răspunsul președintei Maia Sandu la întrebarea dacă ar vota pentru unire la un referendum a fost scurt:

„Da”

Și alți oficiali de la Chișinău au pus tema pe masă în termenii unei alternative de rezervă. Eugen Osmochescu, vicepremier al Republicii Moldova, a descris posibilitatea unirii drept

„Plan B”

.

Sprijinul public pentru o asemenea variantă rămâne însă inegal pe cele două maluri ale Prutului. Aproximativ 40% dintre cetățenii Republicii Moldova susțin unirea cu România, un procent care s-a dublat în ultimul deceniu, conform lui Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene. În România, susținerea este de aproximativ 70% din populație.

Contextul istoric al dezbaterii și influența rusă

Discuția are și un fundal istoric greu de separat de prezent. Cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România în perioada 1918-1940, iar această unire a fost anulată în 1940, prin anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică.

Potrivit Adevărul.ro, analiza The Economist leagă direct acest scenariu de presiunea de securitate din regiune și de influența rusă. Republica Moldova rămâne afectată de probleme de securitate energetică și de prezența trupelor rusești în Transnistria, în timp ce unirea cu România ar însemna, în același timp, intrarea într-un stat deja aflat în UE și NATO.

Transnistria și Găgăuzia sunt cele două obstacole politice imediate

Primul blocaj major este Transnistria, regiunea separatistă care nu se află sub controlul autorităților de la Chișinău și este susținută de Rusia. Orice proiect de reunificare ar trebui să treacă peste această ruptură teritorială și politică, într-un dosar care ține direct de securitatea regională.

Al doilea obstacol este Găgăuzia. Un acord din 1994 permite acestei regiuni autonome să își proclame independența dacă Republica Moldova își schimbă statutul, inclusiv prin unirea cu România. Asta mută discuția din zona simbolică în cea a efectelor politice imediate asupra integrității statului moldovean.

Analiza The Economist adaugă și costurile economice între dificultățile unui asemenea proiect. În același timp, publicația apreciază că obstacolele legate de Transnistria, Găgăuzia și costurile economice nu ar fi neapărat imposibil de depășit, în condițiile capacităților limitate ale Rusiei în contextul actual.

La nivel politic, direcția oficială a Chișinăului rămâne aderarea directă la Uniunea Europeană. Termenul asumat este finalizarea condițiilor de aderare până în 2029 și obținerea statutului de membru până în 2030.