O lege trecută tacit la București a ajuns sub atacul Moscovei. De ce vorbește Rusia despre anexarea Republicii Moldova
Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse, a susținut că termenul de „unificare” ar fi impropriu și că o asemenea idee ar trebui calificată drept „anexare”. Declarația sa a venit după adoptarea tacită, de către Camera Deputaților, a proiectului de lege privind unirea Republicii Moldova cu România. Această afirmație mută disputa din plan parlamentar intern în registrul relațiilor dintre România, Republica Moldova și Rusia.
Oficialul rus a afirmat că o unire ar presupune „aspirație reciprocă” și, esențial, un plebiscit, adică un referendum. Fără un asemenea acord exprimat de cetățeni, susține Moscova, nu ar fi vorba despre unificare, ci despre „o preluare”. Cititorul trebuie să înțeleagă că un proiect legislativ, care oricum are un traseu politic dificil, este deja folosit de Rusia ca argument într-o confruntare mai amplă privind influența în Republica Moldova, stat candidat la Uniunea Europeană.
Proiectul a trecut tacit, deși a avut avize negative de la mai multe instituții
Parlamentarii SOS România au depus proiectul de lege, iar Camera Deputaților l-a considerat adoptat fiindcă nu a fost dezbătut și votat în plen în termenul legal. Aceasta nu înseamnă automat că România a decis vreun pas instituțional spre unire. Semnifică doar că inițiativa a trecut de prima Cameră prin procedura adoptării tacite, deși mai multe instituții ale statului român au emis avize negative.
Diferența este esențială. Un proiect adoptat tacit nu echivalează cu o politică oficială a statului român și nu produce, de la sine, efecte juridice finale. Acesta oferă însă muniție politică și propagandistică într-un dosar sensibil, în special în contextul Republicii Moldova și al raportării sale la UE, la România și la Rusia.
Aceasta este una dintre cheile reacției venite de la Moscova. Este vizată ideea unirii, dar și legitimitatea ei democratică. Potrivit Mediafax, Maria Zaharova a insistat că opinia cetățenilor moldoveni ar fi ignorată în această dezbatere și a invocat perioada 1918-1940, pe care a descris-o drept una „dificilă” pentru moldoveni sub autoritatea Bucureștiului.
Moscova mută discuția de la simbol politic la tema suveranității Republicii Moldova
Zaharova a încercat, prin formularea sa, să schimbe sensul dezbaterii. Dacă termenul folosit de susținătorii proiectului este „unire”, oficialul rus propune eticheta de „anexare”, termen cu o încărcătură juridică și politică mult mai grea. Pentru Republica Moldova, care își declară aderarea la Uniunea Europeană drept obiectiv strategic, o asemenea retorică atinge direct tema suveranității și a autodeterminării.
Contextul contează. România este stat de pe Flancul Estic al NATO și al UE, iar Republica Moldova se află la granița estică a Uniunii Europene, într-o zonă unde tensiunile cu Rusia sunt constante. Când Moscova contestă, chiar și la nivel de discurs, legitimitatea unui act legislativ românesc, fie și unul adoptat tacit, mesajul nu este adresat doar Bucureștiului. Este adresat și Chișinăului, și partenerilor occidentali.
„Ce fel de asociere este aceasta? Unificarea presupune aspirație reciprocă și, cel mai important, probabil, un plebiscit. Asta este unificarea. Și când vine vorba de o preluare, așa ar trebui să o numiți.”
Acest pasaj fixează și vulnerabilitatea principală a întregii teme: fără un sprijin explicit și majoritar în ambele societăți, orice inițiativă politică despre unire poate fi contestată din exterior tocmai pe terenul legitimității democratice.
Poziția publică a liderilor de la București și Chișinău diferă de cea a inițiatorilor
Președintele Nicușor Dan, președinta Maia Sandu și premierul Ilie Bolojan s-au declarat în repetate rânduri în favoarea Unirii numai dacă o majoritate solidă a populațiilor celor două țări ar fi de acord. Această nuanță este importantă, separându-i de logica unui demers unilateral.
Aici apare contrastul politic. Inițiativa SOS România a ajuns să producă efecte de imagine externe înainte să clarifice dacă are vreun sprijin real în arhitectura instituțională a statului român. Pentru public, consecința imediată nu este una legislativă, ci diplomatică: discursul rusesc poate fi folosit pentru a alimenta neîncrederea față de parcursul european al Republicii Moldova și pentru a prezenta apropierea de România ca pe o pierdere de suveranitate.
„Vorbind în sens figurat, desigur, în percepția generală, exact așa arată o anexare. Iar din moment ce termenul „anexare” este vehiculat constant în presa occidentală, fără a exista un temei juridic adecvat în cazul țării noastre, poate că acest termen va fi aplicat în același mod și unei situații care, cu siguranță, întrunește toate condițiile pentru o astfel de calificare.”
Informațiile disponibile până acum nu indică o schimbare a poziției oficiale exprimate public la București și Chișinău: un asemenea pas ar putea fi discutat doar cu susținerea majoritară a cetățenilor din ambele state.
Ce urmează pentru proiect și de ce reacția Rusiei contează
Datele publicate până acum nu precizează reacții oficiale noi ale Guvernului României, ale Președinției sau ale autorităților din Republica Moldova la declarațiile Mariei Zaharova. Nu a fost anunțată nicio modificare a poziției publice deja cunoscute.
Traseul intern al proiectului rămâne relevant. După adoptarea tacită în Camera Deputaților, inițiativa nu devine lege automat, iar șansele ei politice sunt influențate de avizele negative deja primite de la mai multe instituții ale statului român. Aceasta reduce greutatea juridică imediată a proiectului, dar nu și utilitatea sa simbolică într-o confruntare geopolitică.
Reacția Moscovei a venit după ce proiectul depus de parlamentarii SOS România a fost considerat adoptat tacit de Camera Deputaților, fără dezbatere și fără vot în plen în termenul legal.
