Jordan Bardella, 30 de ani, vrea să schimbe regulile UE din interior. Ce miză are decizia din 7 iulie pentru Franța

Jordan Bardella (30 de ani), eurodeputat și lider al Adunării Naționale din Franța, încearcă să se profileze ca alternativă prezidențială a extremei drepte franceze înaintea deciziei așteptate luni, 7 iulie, în dosarul lui Marine Le Pen. Curtea de Apel urmează să stabilească atunci dacă menține condamnarea lui Le Pen pentru deturnare de fonduri UE în 2025, verdict care ar putea lăsa partidul fără candidata sa tradițională timp de cinci ani.

Dincolo de anunț, miza nu este doar una franceză. Dacă Bardella ajunge candidatul principal al taberei suveraniste, Franța, a doua economie a UE după Germania, ar putea împinge Uniunea spre o formulă în care statele naționale recâștigă putere în fața instituțiilor europene, iar NATO rămâne cadrul de securitate, dar cu o Franță mai autonomă militar și diplomatic.

Bardella nu mai vorbește despre ieșirea din UE, ci despre schimbarea regulilor din interior

Mesajul central al lui Bardella este o ruptură față de vechea etichetă de partid anti-UE. El susține că nu dorește ieșirea Franței din Uniunea Europeană, ci o refacere a raportului de forțe dintre Bruxelles și capitalele naționale.

Într-un interviu citat de Politico, liderul francez a rezumat direct această linie: vrea să „schimbe totul fără a distruge nimic”. Pentru state precum România, asta înseamnă că o eventuală administrație Bardella ar putea bloca sau încetini inițiativele prin care Comisia Europeană capătă mai multă influență în apărare, industrie sau gestionarea frontierelor.

Bardella spune că, în ultimul deceniu, Uniunea Europeană a încercat să slăbească „națiunea, granițele, apărarea interesului național”. Iar lectura sa politică este limpede: cooperare europeană, dar fără transfer suplimentar de suveranitate. Pentru țările din estul UE, aflate între nevoia de protecție colectivă și presiunea rusă, această nuanță contează.

Polonia devine aliatul pe care Bardella îl caută pentru o nouă majoritate de dreapta

Bardella a vizitat deja Marea Britanie, Israel și Emiratele Arabe Unite, iar următoarea oprire anunțată este Polonia. Nu este o alegere simbolică. El descrie Polonia drept a șasea economie a Uniunii Europene și un stat care a câștigat greutate prin protecția frontierelor și rearmare, într-un moment în care securitatea continentului a redevenit temă centrală.

„Polonia este o țară care contează, și în fiecare zi contează puțin mai mult pe scena europeană. Polonia este acum a șasea economie ca mărime din Uniunea Europeană și, în ultimii ani, pe o serie de probleme, Polonia a demonstrat un angajament foarte clar în protejarea frontierelor sale în fața fluxurilor migratorii care reprezintă o provocare semnificativă pentru națiunile europene.”

Întâlnirea planificată cu lideri ai partidului Lege și Justiție din Polonia, formațiune aflată în grupul ECR alături de Giorgia Meloni, arată direcția. Bardella vrea o „nouă arhitectură europeană” construită cu partide conservatoare și suveraniste care nu mai cer ieșirea din UE, dar vor să-i schimbe prioritățile. Pentru România, un astfel de bloc ar putea influența dosare legate de migrație, apărare și raportul cu Comisia Europeană.

Mesajul despre NATO este dublu: rămâne în Alianță, dar cere libertate strategică pentru Paris

Una dintre cele mai sensibile poziții ale lui Bardella privește NATO. El spune că nu susține ieșirea Franței din Alianță, dar vrea scoaterea țării din comandamentul integrat al NATO, pentru a recăpăta „spațiu de manevră” și independență în politica diplomatică și militară.

Numai că introduce și o limită clară: acest pas nu ar fi făcut „atâta timp cât există război la ușa Europei”. Comparativ cu o ieșire completă din NATO, pe care partidul său nu o susține, formula este mai prudentă. Dar pentru aliații de pe flancul estic, inclusiv România, ea ridică o întrebare practică: cât de departe ar merge Franța în a-și separa decizia națională de mecanismele comune ale Alianței după încheierea războiului din Ucraina.

Bardella respinge ideea ca instituțiile europene să capete atribuții directe în folosirea forței armate. El a spus explicit că refuză să lase Comisiei Europene puterea „de a trimite soldați francezi la moarte”. Asta indică o linie de conflict cu proiectele de integrare militară mai profundă susținute în unele capitale europene.

Despre Rusia vorbește în același timp despre amenințare și despre dialog între puteri nucleare

Poziția sa față de Moscova este construită pe două registre. Pe de o parte, Bardella afirmă că Rusia lui Vladimir Putin este „o amenințare multidimensională la adresa intereselor franceze și europene”. Pe de altă parte, insistă că dialogul rămâne necesar, pentru că atât Rusia, cât și Franța sunt puteri nucleare.

„Rusia președintelui Putin este astăzi o amenințare multidimensională la adresa intereselor franceze și a intereselor europene. Dar Rusia este o putere nucleară. Franța este o putere nucleară. Această realitate ne conferă o responsabilitate unică în modul în care abordăm dialogul cu puterile care posedă arma supremă.”

Prioritatea pe care o anunță, dacă ar câștiga președinția, este „restabilirea păcii la ușa Europei”, mai întâi printr-o încetare a focului în Ucraina, apoi prin garanții de securitate pentru apărarea granițelor ucrainene. Datele disponibile până acum nu arată însă care ar fi mecanismul concret al acestor garanții și nici ce poziție ar avea față de sancțiunile impuse Rusiei.

Industria de apărare este terenul unde proiectul său ar avea efecte economice imediate

Bardella leagă suveranitatea de producție și achiziții militare. El critică eșecul cooperării franco-germane în programul FCAS, viitorul avion de luptă european, și cere o „politică a celui mai bun atlet” în industria de apărare. Cu alte cuvinte, cine produce mai bine să conducă proiectul, nu cine are doar greutate politică.

Dar mesajul său economic este și mai direct: europenii ar trebui să cumpere armament european, iar partenerii Franței să aleagă Rafale în locul avioanelor americane F-35. Pentru piața de apărare, asta ar însemna o competiție și mai explicită între furnizorii europeni și cei din SUA, într-un moment în care multe state își majorează bugetele militare în linie cu obiectivele NATO.

„Mesajul pe care doresc să-l transmit tuturor partenerilor noștri europeni este să cumpere Rafale mai degrabă decât F-35, astfel încât să vă scutiți de extrateritorialitatea SUA, plasând efectiv în mâinile partenerilor noștri transatlantici capacitatea de a împiedica aceste avioane să decoleze.”

Pentru România, care urmărește constant dosarul înzestrării militare și echilibrul dintre furnizorii americani și europeni, o astfel de linie franceză ar adăuga presiune politică în dezbaterea despre unde merg contractele mari de apărare. Iar pentru industria europeană, promisiunea unei „preferințe europene” în achiziții ar conta doar dacă statele membre ar accepta costurile și compromisurile unei producții mai integrate.

Decizia care poate clarifica dacă Bardella devine figura centrală a acestei reorientări este programată luni, 7 iulie, când Curtea de Apel din Franța va hotărî dacă menține condamnarea lui Marine Le Pen și interdicția de a ocupa funcții publice timp de cinci ani.