Kaja Kallas, vizată de critici și de un plan francez de reducere a rolului. Cine ar controla politica externă a UE

Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe, se confruntă cu un val de critici interne, iar un document informal legat de guvernul francez a pus pe masă inclusiv variante de reducere severă a rolului său. Disputa depășește persoana fostului premier estonian și atinge un punct sensibil pentru Uniunea Europeană: cine conduce, în fapt, politica externă comună, într-un moment marcat de războiul din Ucraina, relația cu Rusia, China și SUA.

Pe scurt, cele trei opțiuni vehiculate merg în direcții foarte diferite. Una ar întări portofoliul Kajei Kallas prin extinderea competențelor spre comerț și dezvoltare economică. Celelalte două ar diminua rolul actual, prin mutarea centrului de greutate fie spre Comisia Europeană condusă de Ursula von der Leyen, fie direct spre statele membre. Pentru țările din est, inclusiv România, miza este simplă: cât de mult mai poate conta o voce fermă față de Rusia într-un sistem în care un singur veto național poate bloca o acțiune a UE.

Criticile la adresa Kajei Kallas s-au acumulat pe mai multe fronturi. I se reproșează comentariile despre China, insistența privind folosirea activelor rusești imobilizate pentru Ucraina, relațiile tensionate cu administrația SUA și faptul că a prezentat planuri ambițioase fără o consultare prealabilă cu marile capitale europene. Robert Fico (prim-ministrul Slovaciei) a cerut în repetate rânduri demiterea sa.

Pentru România, implicația practică nu ține doar de o dispută de la vârful instituțiilor europene. Dacă influența Înaltului Reprezentant ar fi redusă, iar decizia s-ar muta și mai mult către statele mari sau către Comisie, țările de pe flancul estic ar putea pierde din capacitatea de a împinge pe agenda europeană teme de securitate care le privesc direct. Aici intră sprijinul pentru Ucraina, raportarea la Rusia și, indirect, discuția mai amplă despre industria europeană de apărare și reindustrializare.

Disputa arată o ruptură între estul și vestul UE pe dosarul Rusia

Statutul Kajei Kallas de politician provenit din Europa de Est cântărește în această reacție. Poziția sa dură față de Rusia este considerată de unele state din vestul și sudul Europei drept prea avansată față de linia lor, în condițiile în care Franța, Germania și Marea Britanie continuă să păstreze deschisă opțiunea unor negocieri directe de pace cu Moscova.

Iar Polonia, statele baltice și cele nordice se aliniază mai bine cu pozițiile ei, oferindu-i sprijin. Asta face din dosarul Kallas și un test de influență între două viziuni europene: una mai prudentă, concentrată pe spațiul de negociere cu marile puteri, și una care cere o linie mai dură, plecând din proximitatea geografică față de Rusia.

Pentru București, această falie nu este abstractă. O politică externă europeană în care tabăra estică pierde teren ar însemna un spațiu mai mic pentru priorități de securitate împărtășite de România cu Polonia și statele baltice. Numai că informațiile disponibile până acum nu arată ce alte state membre susțin explicit cele două opțiuni de slăbire a rolului Kajei Kallas, în afara Franței.

Problema nu este doar Kallas, ci arhitectura deciziei europene

Franța a temperat ulterior semnificația documentului și l-a descris drept o notă exploratorie care nu a fost validată de guvern. Potrivit Euronews, chiar și diplomați care admit intensificarea reacțiilor negative la adresa Kajei Kallas nu se declară de acord cu textul francez, pe care puțini par să-l fi citit efectiv.

Critica de fond vizează însă mecanismul. În UE, politica externă este condiționată de unanimitate, ceea ce înseamnă că un singur „nu” poate deraia o acțiune comună. În aceste condiții, controlul real al Înaltului Reprezentant este limitat chiar din construcția instituțională.

„SEAE și poziția de Înalt Reprezentant au fost create într-un alt timp și o altă epocă, când lumea arăta complet diferit. Dacă ar fi să creezi sistemul de la zero, nu l-ai face acum așa cum a fost făcut atunci. Ar putea funcționa SEAE mai bine? Probabil că da. Ar putea face Înaltul Reprezentant lucrurile diferit în cabinetul său? Probabil că da. Dar să fim sinceri, cea mai mare problemă aici este un Consiliu divizat. Este important ca UE să aibă un Înalt Reprezentant puternic. Asta este în interesul nostru”, a declarat un diplomat senior, sub protecția anonimatului.

Un alt diplomat senior a rezumat problema într-o formulă mai directă: „Ea face, din păcate, multe pentru a pierde sprijinul. Nu este foarte bună la construirea alianțelor în Consiliu.” Același nivel de fricțiune apare și în relația cu Franța, despre care un diplomat a spus: „Dar Franța este în prezent în modul de atac total împotriva tuturor instituțiilor.”

Comisia preia inițiativa, iar postul șefei diplomației UE riscă să piardă teren

Tensiunile nu se opresc la statele membre. Există fricțiuni și între Kaja Kallas, alături de Serviciul European de Acțiune Externă, și Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene. Pe măsură ce Comisia a devenit un actor mai „geopolitic”, ea a început să preia inițiativa în răspunsul la crize internaționale, ceea ce reduce vizibilitatea și greutatea mandatului Înaltului Reprezentant.

Un purtător de cuvânt al Ursulei von der Leyen a respins ideea că președinta Comisiei ar dori abolirea SEAE și a declarat: „Serviciul European de Acțiune Externă face parte din instituțiile care livrează politicile UE și, evident, există sprijin din partea președintelui nostru.”

Dar chiar și apărătorii actualei structuri admit că problema este mai veche decât actualul mandat. Un al treilea diplomat a spus că „structural, Înaltul Reprezentant nu poate reuși, indiferent cine este. El/ea nu are instrumente. Toți Înalții Reprezentanți anteriori au eșuat, și așa vor face și cei din viitor. Deci nu este vorba despre nume.” Același diplomat a nuanțat: „Kallas nu este perfectă și își face propriile greșeli, dar nu sunt mai mari decât greșelile predecesorilor săi.”

Răspunsul Kajei Kallas lasă loc pentru dezbatere, nu pentru schimbări imediate

Kaja Kallas a reacționat printr-un mesaj intern către personal, invocând baza juridică a actualului sistem. În formularea sa, „este important de reamintit că rolurile și responsabilitățile instituțiilor UE sunt clar definite în tratate. Acest cadru rămâne neschimbat”.

Mesajul indică faptul că nu există, în acest moment, o schimbare formală a atribuțiilor. Dar simplul fapt că la Bruxelles circulă variante de redistribuire a puterii arată că dezbaterea despre cine vorbește în numele Europei este departe de a fi închisă.

Pentru România, concluzia utilă este una de poziționare, nu de procedură. Dacă flancul estic reușește să păstreze un Înalt Reprezentant puternic, are o platformă suplimentară pentru dosarele de securitate și pentru viitoarele discuții despre autonomie strategică, reindustrializare și industrie europeană de apărare. Dacă nu, greutatea se mută și mai mult către capitalele mari și către Comisie. Până acum, Franța a descris documentul care a declanșat disputa drept o notă exploratorie nevalidată de guvern.