La zece ani după referendum, Marea Britanie cântărește revenirea în UE. Ce este în joc pentru britanici, UE și România

La zece ani de la referendumul din joi, 23 iunie 2016, în Regatul Unit se discută din nou despre o posibilă revenire în Uniunea Europeană, după ce efectele economice ale Brexitului s-au acumulat, iar opinia publică s-a mutat vizibil spre o relație mai strânsă cu Bruxelles-ul.

Pe scurt, economia britanică este estimată să crească anul acesta cu doar 0,8% sau 0,9%, un ritm modest pentru o economie mare, iar un studiu NBER din decembrie 2025 indică un PIB mai mic cu 6% – 8% decât ar fi fost dacă Marea Britanie rămânea în UE. Pentru populație, asta se vede în bani mai puțini în economie, investiții întârziate, presiune mai mare pe costul vieții și o monedă mai slabă decât în ziua votului din 2016.

Miza nu este doar britanică. Pentru Uniunea Europeană, o eventuală revenire ar readuce în bloc una dintre cele mai mari economii europene, cu efecte asupra comerțului, echilibrelor politice și influenței externe. Pentru România, discuția contează fiindcă orice schimbare în relația Londra-Bruxelles afectează piața europeană, fluxurile comerciale și poziția UE într-o perioadă în care blocul comunitar este deja sub presiune dinspre securitate și costuri economice.

Iar costul cel mai ușor de înțeles rămâne moneda. Lira sterlină s-a depreciat cu 11% – 12% după Brexit și se tranzacționează la 1,34 față de dolarul american și 1,15 față de euro, față de 1,50 și 1,31 la 23 iunie 2016. Pentru o economie dependentă de importuri, o liră mai slabă înseamnă scumpiri importate, exact într-o perioadă în care inflația acumulată a ajuns la 40,9% din iunie 2016 până în aprilie 2026, iar ritmul anual este de 3,40%.

Investițiile și comerțul au rămas sub nivelul pe care îl avea economia înainte de ruptură

Datele publicate arată că problema nu este doar una de percepție. Investițiile în Marea Britanie sunt cu 12% – 18% sub potențialul lor și se află la cel mai scăzut nivel dintre statele industrializate din G7. Asta înseamnă mai puține proiecte noi, productivitate afectată și inovație frânată, exact zonele din care o economie își alimentează creșterea pe termen lung.

Comerțul a fost lovit în același timp de birocrație și costuri suplimentare. Estimările Oficiului pentru Responsabilitate Bugetară arată că exporturile și importurile britanice vor fi cu 15% mai mici pe termen lung decât ar fi fost dacă Regatul Unit rămânea în UE. Pentru firme, diferența se traduce în proceduri vamale, întârzieri și costuri administrative mai mari. Pentru partenerii europeni, inclusiv pentru companiile românești care lucrează cu piața britanică, asta înseamnă o relație comercială mai scumpă și mai lentă decât înainte de Brexit.

Potrivit Economica, schimbarea de ton din dezbaterea publică britanică vine tocmai din această acumulare de costuri economice și politice, vizibile la aproape un deceniu de la referendum.

Dar Brexitul nu a schimbat doar comerțul. Migrația netă către Marea Britanie a scăzut anul trecut cu aproape 50%, până la 171.000 de persoane, după înăsprirea cerințelor de imigrare și limitarea vizelor. Scăderea a redus numărul lucrătorilor din UE, însă a atras mai multă imigrație din state non-UE, cum este India. Pentru piața muncii britanice, schimbarea nu a închis disputa, ci a mutat-o.

Opinia publică s-a mutat spre UE, dar revenirea nu are încă un drum politic clar

În 2016, 52% au votat pentru Brexit și 48% pentru rămânerea în UE. Astăzi, 70% dintre britanici se pronunță pentru o legătură mai strânsă cu Uniunea, potrivit YouGov. Diferența arată o schimbare clară de climă publică, însă nu echivalează automat cu susținere pentru o reintrare deplină.

Premierul Keir Starmer (prim-ministru) promovează o „resetare” a relațiilor cu Bruxelles-ul, nu o revenire imediată. Planul include întoarcerea Regatului Unit în programul Erasmus+ în 2027, dar păstrează două linii roșii: fără revenire la piața unică și fără libera circulație a persoanelor. Asta spune multe despre limita politică a momentului: chiar și tabăra care vrea o apropiere de UE evită deocamdată pașii care ar însemna o reintegrare reală.

Jonathan Portes (profesor de economie și politică la King’s College London) a explicat că simpla schimbare a sondajelor nu este suficientă.

„Orice guvern britanic ar avea nevoie de mai mult decât un avantaj în sondaje pentru o reîntoarcere în UE. Ar avea nevoie de o majoritate solidă, un mandat electoral clar și încrederea că UE va negocia termeni care ar putea supraviețui unei campanii de referendum. Aceste cerințe sunt dificil de îndeplinit.”

Același obstacol vine și din partea Uniunii. Nu este vorba doar despre voința Londrei, ci și despre încrederea Bruxelles-ului că o nouă aderare nu s-ar transforma într-o nouă ieșire.

„UE ar fi îngrijorată că Regatul Unit s-ar întoarce doar pentru a ieși din nou și, prin urmare, orice cerere de readmitere ar necesita un angajament credibil, nu doar o majoritate simplă și conjuncturală a guvernului laburist. În plus, Regatul Unit ar trebui să știe că va găsi condiții mai puțin favorabile decât înainte de 2016.”

Instabilitatea politică a făcut mai greu de vândut orice proiect de durată

De la referendumul din joi, 23 iunie 2016, șase prim-miniștri s-au succedat la Downing Street: David Cameron, Theresa May, Boris Johnson, Liz Truss, Rishi Sunak și Keir Starmer. O asemenea rotație rapidă a slăbit capacitatea guvernelor de a susține un proiect strategic pe termen lung. Numai că exact asta ar cere o eventuală campanie de revenire în UE.

Pe acest fundal au crescut și partidele care folosesc nemulțumirea economică în direcții opuse. Reform UK, partidul populist de dreapta condus de Nigel Farage, conduce în sondajele pentru alegerile generale din 2029 cu o agendă antiimigrație și de reducere a impozitelor. În cealaltă zonă politică, Verzii pro-europeni conduși de Zack Polanski profită de același teren al dezamăgirii față de status quo.

Peter Sloman (profesor de științe politice la Universitatea Cambridge) leagă direct deteriorarea economiei de Brexit și de discuția despre o posibilă revenire.

„Economia britanică nu s-a aflat într-o situație bună de la criza financiară din 2008, iar Brexitul a înrăutățit mult lucrurile.”

Și tot Sloman arată de ce tema nu va dispărea din politica britanică, chiar dacă nu există încă o majoritate politică pentru un nou referendum: revenirea la UE este văzută ca o posibilă pârghie pentru relansarea creșterii și pentru venituri fiscale mai mari, într-un moment în care Partidul Laburist discută deja despre viitoarea sa conducere și despre profilul proeuropean al celor care ar putea intra în cursă.

Primul pas anunțat concret în apropierea de Bruxelles rămâne revenirea Regatului Unit la programul Erasmus+ în 2027.