Mănușile de laborator adaugă 2.000 de particule false în studiile despre microplastice

Cercetătorii de la Universitatea Michigan au făcut o descoperire care ar putea da peste cap sute de studii despre poluarea cu microplastice. În timp ce analizau aerul, au găsit problema chiar la ei în laborator: mănușile din nitril și latex, folosite pentru protecție, eliberează particule care mimează perfect microplasticele, ducând la rezultate fals pozitive.

O eroare de mii de ori mai mare

Totul a pornit de la un proiect care examina microplasticele din aerul din Michigan. Cercetătoarea Madeline Clough pregătea suprafețele de eșantionare purtând mănuși de nitril, o practică absolut standard. Numai că, atunci când a analizat rezultatele, a avut un șoc. Numărul de microplastice detectate era de mii de ori mai mare decât orice estimare rezonabilă.

V-ați fi gândit vreodată că sursa problemei poate fi chiar instrumentul de protecție?

RecomandăriCum influenţează adăugarea CATL, pe lista colaboratorilor armatei chineze, imaginea lui Elon Musk?

După ce au eliminat toate celelalte posibilități, echipa a ajuns la o concluzie neașteptată. Sursa contaminării masive erau chiar mănușile. Testând șapte tipuri diferite de mănuși, au descoperit că simpla atingere a filtrelor sau a lamelelor de laborator cu o mână înmănușată transferă un număr uriaș de particule. În medie, mănușile au introdus aproximativ 2.000 de semnale fals pozitive pe fiecare milimetru pătrat.

Stearații, vinovații din umbră

Dar ce anume eliberează aceste mănuși? Stai puțin, că nu-i chiar așa simplu. Particulele cu pricina sunt stearați, niște substanțe pe bază de sare (asemănătoare săpunului) care se adaugă în procesul de fabricație. Rolul lor este să ajute mănușile să se desprindă mai ușor de pe matrițele pe care sunt formate.

Problema e că acești stearați seamănă izbitor, din punct de vedere chimic, cu anumite materiale plastice. Sunt aproape imposibil de distins de polietilenă în analizele standard, așa că aparatele de laborator îi înregistrează, pur și simplu, drept microplastice reale. Cum vine asta? Practic, ani de zile, unii cercetători s-au păcălit singuri fără să știe.

RecomandăriTehnologii avansate de diagnostic: Când sunt necesare investigațiile de imagistică pentru articulații și zona pelvină

Poluarea rămâne o problemă reală

Descoperirea nu anulează însă îngrijorările privind poluarea cu microplastice. Din contră, le face și mai complicate. Anne McNeil, profesoară și autorul principal al studiului, a ținut să clarifice acest aspect.

„Este posibil să supraestimăm microplasticele, dar nu ar trebui să existe deloc”, a declarat McNeil. „Încă există o cantitate mare de microplastice, și asta este problema”.

chiar dacă cifrele din multe studii sunt umflate artificial, prezența microplasticelor în mediu este o certitudine și un pericol.

RecomandăriAvertisment dur de la Consiliul Europei. Ce ascund încă azilele din România

Speranță pentru datele vechi

Există și o veste bună. Echipa a găsit și soluții. Mănușile speciale pentru camere sterile, de exemplu, au dat rezultate mult mai bune, eliberând important mai puține particule contaminante. Recomandarea lor este clară: înlocuirea mănușilor obișnuite în studiile viitoare.

Și, poate cel mai important, cercetătorii au dezvoltat metode noi pentru a separa microplasticele reale de contaminarea produsă de mănuși. Asta înseamnă că seturile de date din studiile mai vechi ar putea fi reanalizate pentru a obține rezultate corecte. Madeline Clough este optimistă.

„Pentru cercetătorii care dețin aceste seturi de date afectate, există încă speranța de a afla cantitatea reală de microplastice”, a spus Clough.