MESERII UITATE: restauratoare de succes la Muzeul Judeţean Giurgiu
O fostă vitrinieră și o fostă supraveghetoare a expozițiilor la Muzeul Județean Giurgiu, care și-au schimbat carierele în urma scăderii cererii pentru meseriile lor, au devenit acum două dintre cele mai apreciate restauratoare ale instituției. Acestea au reușit să restaureze cu răbdare și măiestrie sute de obiecte din ceramică și metal, precum și documente și cărți.
Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES
„Simt că a fost predestinat să contribui la restaurarea acestor obiecte vechi, admirate anual de mii de vizitatori. În 2002, după închiderea laboratorului unde lucram ca operator chimist, am început să lucrez ca supraveghetor la Muzeul Județean Giurgiu. Obiectele din grija mea mă fascinau, părea că mă învăluie o aură specială. La început, nu înțelegeam ce căutam printre atâția specialiști, dar colegii au observat că aveam răbdare și talent în diverse activități, cum ar fi cusutul unui goblen sau lipirea unor fragmente. Astfel, conducerea muzeului mi-a propus să urmez cursurile de restaurare organizate de Ministerul Culturii. În 2005, am început formarea în restaurarea ceramicii și metalului, iar în 2010 am obținut atestatul pentru metal. Între timp, am devenit și restauratoare de ceramică,” povestește Mariana Stancu, restauratoare la Muzeul Județean Giurgiu.
Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES
Deși manipularea metalului, cum ar fi arcurile sau armele, este adesea asociată cu bărbații, Mariana subliniază că această meserie este accesibilă și femeilor.
Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES
„Mulți se întreabă cum poate o femeie să facă această meserie, iar eu le răspund că nu este complicat dacă îți place ceea ce faci. Este o profesie interdisciplinară, care necesită cunoștințe de fizică și chimie. Deși nu am visat vreodată la această carieră, acum sunt complet dedicată și nu m-aș vedea făcând altceva. Am restaurat zeci, poate sute de obiecte din ceramică și metal, provenind din săpături arheologice din județ, cum ar fi cele de la Mironești și Iepurești. De obicei, primesc fragmente, nu obiecte întregi, iar colaborarea cu arheologul Traian Popa a fost esențială. Când primesc fragmente, analizez forma și materialul, iar apoi, cu ajutorul unui muzeograf, încep procesul de restaurare, care seamănă cu un puzzle,” explică Mariana Stancu.
Aceasta a restaurat vase de provizii, vase de incinerare și multe altele, fiecare având o valoare sentimentală, în special cele din metal, care sunt adesea foarte corodate. Aplicând tehnicile învățate, reușește să transforme aceste obiecte în piese de care este mândră.
Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES
„Am restaurat și decorații, plachete, inclusiv efigiile lui Mihai Viteazu, realizate de sculptorul Constantin Baraschi, care au fost expuse pe vechiul pod de la Călugăreni. A fost un proiect de echipă, care a durat aproape un an, deoarece obiectele din bronz erau foarte corodate. De asemenea, am lucrat la retapițarea scaunelor și meselor din muzeu, refăcând decorurile sculptate prin vopsire și șlefuire. Procesul de restaurare necesită timp, deoarece implică reacții chimice și mecanice, iar uneori trebuie să aștept pentru a observa rezultatele,” adaugă restauratoarea.
Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES
Mariana Stancu își exprimă speranța că, în curând, munca restauratorilor va fi mai bine înțeleasă de vizitatorii muzeului.
„Activitatea noastră este ca un pod între trecut și prezent. Deși nu am știut nimic despre această meserie înainte de a o practica, acum nu aș schimba-o pentru nimic. Restauratorul trebuie să aibă ochi de artist și abilități de medic, deoarece diagnostichează, tratează și expune obiectele. Restaurăm nu doar obiecte, ci și identitatea culturală a neamului românesc. Nu am visat niciodată la această carieră, dar destinul m-a îndrumat,” mărturisește ea.
În laboratorul de restaurare al Muzeului Județean Giurgiu, Mariana colaborează cu o colegă pasionată de restaurarea documentelor și cărților istorice.
Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES
„Prima mea meserie a fost vitrinier-decorator. Am lucrat în comerț din 1986 până în 1993, iar în 1996 am început la Muzeul Județean. Destinul meu este similar cu al Marianei, deoarece am urmat cursuri de specializare organizate de Ministerul Culturii. Am terminat liceul ‘Ion Maiorescu’ din Giurgiu și apoi Liceul de Arte Plastice ‘Nicolae Tonitza’ din București. După 1989, am ajuns în șomaj, dar în 1996 am început să lucrez ca restaurator la muzeu, continuând să învăț. Am avut parte de o pregătire teoretică și practică la Biblioteca Națională și la diverse cursuri în orașe precum Iași, Sibiu și București,” spune Carmen Ceaușu, restauratoare.
Carmen restaurează documente și cărți provenind din săpături arheologice și din donații.
Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES
„Una dintre cele mai vechi cărți pe care le-am restaurat a fost o Biblie din secolul al XVII-lea, scrisă în alfabet chirilic. Am lucrat la legarea volumului, care era degradat în proporție de peste 50%. Am colaborat cu alte două colege, iar fiecare volum pe care îl preluăm vine cu un dosar care include evaluări de la specialiști în chimie, fizică și biologie. După ce am terminat cursurile, am restaurat volumul ‘Valahia’ din 1836, tot în alfabet chirilic. Lucrul cu cărțile este complex, iar materialele necesare sunt adesea greu de găsit,” explică Carmen Ceaușu.
De-a lungul timpului, toate documentele expuse în muzeu au trecut prin mâinile restauratorilor, care trebuie să fie răbdători și să ia decizii corecte, deoarece orice greșeală poate duce la distrugerea unui obiect valoros.
Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES
„Nu am stricat niciodată un obiect, dar am întâlnit situații în care am crezut că un volum va fi ușor de restaurat, iar pe parcurs au apărut probleme neașteptate, cum ar fi pagini fragile care necesitau completare. Alegerea materialului pentru refacerea unei pagini este o artă, deoarece trebuie să găsim hârtie cu aceeași grosime și culoare. Restaurarea este vizibilă, dar trebuie să păstrăm lizibilitatea, astfel încât intervenția să fie observabilă. Când un obiect restaurat este expus și vizitatorii se opresc în fața lui, simt o mare satisfacție,” adaugă restauratoarea.
Ionel Muscalu, directorul Muzeului Județean Giurgiu, subliniază importanța muncii restauratorilor, având în vedere că muzeul deține artefacte vechi de mii de ani, cum ar fi celebrul vas cu îndrăgostiți, care are o vechime de 6.500 de ani și este cunoscut la nivel internațional.
Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES
„Specializarea restauratorilor este un proces îndelungat și continuu, iar munca lor este esențială pentru conservarea patrimoniului. Este crucial ca obiectele să fie păstrate în condiții optime pentru a le transmite generațiilor viitoare. Fiecare exponat are o poveste și o valoare care cresc odată cu timpul, iar restauratorii contribuie semnificativ la acest proces. Este important să avem restauratori experimentați, pasionați de meseria lor, care, deși au început în alte domenii, au reușit să se redescopere și să se adapteze,” afirmă Ionel Muscalu.
