Mini reactoarele nucleare divid Europa între securitate și riscuri
Uniunea Europeană își reevaluează strategia energetică și pune pe masă dezvoltarea reactoarelor nucleare modulare (SMR). Securitatea energetică a redevenit o prioritate după ce războiul din Iran a expus din nou vulnerabilitatea statelor membre la șocurile de pe piața de petrol și gaze, o problemă similară cu cea declanșată acum patru ani de invazia Rusiei în Ucraina.
Or, Bruxelles-ul ia acum în calcul fonduri suplimentare pentru energia atomică, cu ținta ca primele SMR-uri să fie funcționale la începutul anilor 2030.
Un pariu pe reactoare de buzunar
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat luna trecută că decizia Europei de a se despărți de energia atomică a fost „o greșeală strategică”. SMR-urile sunt centrale de ultimă generație, proiectate să producă sub 300 MW, adică aproximativ o treime din capacitatea unui reactor convențional. Susținătorii lor afirmă că vor fi mai ieftine, mai rapide de construit și mai sigure în exploatare.
„Sursa nucleară este unică prin capacitatea sa de a furniza curent electric curat, sigur şi cuantificabil”, a apreciat Henry Preston, purtător de cuvânt al World Nuclear Association. Acesta consideră că revenirea la nuclear este „un răspuns strategic raţional la nevoia pe termen lung de securitate energetică şi atingere a obiectivelor de climă”.
Și în Germania, țară care și-a închis toate centralele atomice, dezbaterea este aprinsă. Cancelarul Friedrich Merz susţine că renunţarea la energia atomică a fost „o serioasă eroare strategică”, dar o consideră „ireversibilă”. În schimb, aliatul său politic, premierul bavarez Markus Söder, afirmă că „a sosit timpul unei noi ere a energiei nucleare” și plănuiește construcția de SMR-uri în landul pe care îl conduce.
O distracție costisitoare și neverificată
Adversarii tehnologiei critică vehement noua atenție acordată de UE energiei nucleare. M. V. Ramana, profesor la University of British Columbia, o numește o „strategie eronată”. El argumentează că SMR-urile ajung să coste mai mult pe unitate de putere decât reactoarele mari, deoarece „cerinţele lor materiale şi de exploatare nu sunt liniare pe scara capacităţii de putere”.
Energia atomică este o „distracţie costisitoare”, avertizează și Luke Haywood, șeful direcției Climat și Energie din rețeaua de ONG-uri European Environmental Bureau.
„Durata de construcţie a unui reactor este prea îndelungată, este prea scump şi prea riscant. Iar SMR sunt şi mai rămase în urmă. Va dura ani, dacă nu decenii, până să fie folosite la scară largă”, a estimat expertul. Potrivit acestuia, energia nucleară nu este un partener bun pentru un sistem energetic dominat de surse regenerabile, care are nevoie de flexibilitate, nu de reactoare care trebuie să funcționeze constant pentru a fi profitabile.
Mai exact, criticii spun că investițiile în SMR-uri vor reduce fondurile pentru soluții mai promițătoare, precum managementul cererii și dezvoltarea bateriilor de stocare a energiei.
Cât de sigure sunt noile tehnologii?
Siguranța rămâne o preocupare centrală. Teoretic, SMR-urile sunt considerate mai sigure datorită dimensiunii reduse, necesarului mai mic de combustibil și sistemelor pasive de siguranță, care nu depind de surse externe de curent. Însă Sara Beck, șefa direcției de cercetări de la organizația germană de expertiză GRS, a declarat că „luări de poziţie generale în materie de siguranţă a SMR nu sunt posibile” din cauza diferențelor mari de concepție între zecile de modele aflate în dezvoltare.
Până acum, doar două proiecte SMR au fost finalizate la nivel global, unul în Rusia și altul în China, fiecare bazat pe un design diferit.
Multe concepte noi folosesc „materiale noi care ridică probleme specifice în materie de securitate”, a declarat Beck, adăugând că „este în continuare nevoie de multă cercetare şi dezvoltare”. Ea a mai atras atenția că utilizarea SMR-urilor pentru a alimenta producția de hidrogen sau instalații de desalinizare poate crea riscuri suplimentare, precum explozii sau contaminare încrucișată.
Profesorul Ramana subliniază că niciun reactor nuclear, inclusiv SMR, nu este imun la accidente care pot genera contaminări radioactive. În plus, după decenii de cercetare, încă lipsește o metodă sigură și verificată pentru gestionarea deșeurilor radioactive.
