Misterul celei de-a treia brățări domină procesul jafului Tezaurului Dacic

A doua zi a procesului privind jaful Tezaurului Dacic de la Muzeul Drents a fost dedicată în întregime pledoariilor avocaților. Apărarea a încercat să demonteze, punct cu punct, acuzațiile procurorilor împotriva lui Bernhard Z., singurul suspect care a refuzat o înțelegere cu Parchetul.

Or, miza pentru el este uriașă: riscă o pedeapsă de 5,5 ani de închisoare.

Ședința de judecată a început cu o întârziere cauzată de probleme de transport ale unuia dintre inculpați. totusi, interesul publicului și al presei a rămas la cote ridicate, sala fiind din nou plină, conform informațiilor publicate de dvhn.nl. Avocații lui Bernhard Z. au preluat scena, conturând o strategie menită să introducă dubiul rezonabil în mintea judecătorilor.

O celebritate fără voie

Micha Jonge-Vos, unul dintre avocații apărării, a deschis pledoaria subliniind impactul internațional al cazului. Acesta a argumentat că nu doar muzeul a fost o victimă, ci și clientul său, care „a devenit, fără să vrea, o celebritate olandeză” din cauza expunerii mediatice intense. Apărarea a sugerat că presiunea publică și atenția presei ar fi putut influența negativ atât ancheta, cât și percepția asupra vinovăției clientului său.

Această strategie de a-l prezenta pe suspect ca pe o victimă colaterală a unui caz de profil înalt este menită să umanizeze inculpatul în fața instanței.

Elefantul din cameră: unde e a treia brățară?

Punctul central al apărării a fost critica dură la adresa anchetei. Avocatul Jonge-Vos a acuzat autoritățile de „viziune îngustă”, susținând că procurorii s-au concentrat exclusiv pe cei trei suspecți, ignorând alte piste sau scenarii alternative. Dovada principală a acestei presupuse erori de investigație este misterul celei de-a treia brățări de aur, piesa de tezaur care lipsește și astăzi.

RecomandăriO polițistă a împușcat o tânără de 22 de ani. Filmarea care a declanșat o anchetă oficială

„Cine deține cheia pentru returnarea ei? Cei trei suspecți sau altcineva?”, a întrebat avocatul în fața instanței.

Prin această întrebare, apărarea a plantat ideea că ar putea exista un al patrulea participant, necunoscut, care deține piesa lipsă. Mai exact, avocații au afirmat clar că Bernhard Z. nu se află în posesia obiectului, încercând astfel să-l disocieze de elementul cel mai valoros al jafului care nu a fost recuperat.

Probele ADN și credibilitatea martorilor, contestate

O altă direcție de atac a vizat probele materiale și mărturiile. Avocata Simcha Plas a argumentat că nu există nicio dovadă directă care să-l plaseze pe Bernhard Z. la locul faptei. ADN-ul său nu a fost găsit în interiorul muzeului, o absență pe care apărarea o consideră importantă.

RecomandăriRăsturnare de situație la vârful Armatei. Ce decizie au luat generalii vizați de DNA

Urmele ADN descoperite pe hainele folosite la jaf nu sunt concludente, a mai spus avocata. Acestea ar proveni dintr-un amestec de la mai multe persoane, ceea ce le reduce drastic valoarea probatorie într-un proces penal, unde standardul de probă este foarte ridicat.

Dar apărarea nu s-a oprit aici. A fost atacată și credibilitatea co-inculpatului Jan B., care a colaborat cu autoritățile. Avocata Plas a susținut că declarațiile pe care Jan B. le-a făcut unor agenți sub acoperire ar fi fost, de fapt, mincinoase. Potrivit apărării, acesta și-ar fi construit povestea pe baza informațiilor apărute în presă, nu pe fapte reale, pentru a obține o înțelegere favorabilă cu procurorii.

Implicare colaterală, nu participare directă

Apărarea nu a negat complet orice implicare a lui Bernhard Z., dar a încercat să o redefinească și să o minimizeze. Avocații au recunoscut că clientul lor ar fi furat o mașină și câteva plăcuțe de înmatriculare, fapte pe care le-au calificat drept colaterale jafului principal.

Însă au negat vehement participarea sa efectivă la spargerea muzeului.

În sprijinul acestei teorii, avocații au adus în discuție o înregistrare audio. În acea înregistrare, Bernhard Z. ar fi fost surprins făcând referire la „băieții aceia” care ar avea probleme. Potrivit interpretării apărării, folosirea acestei expresii ar demonstra că el nu se includea în grupul autorilor furtului, ci vorbea despre ei ca despre terți.

În timp ce ceilalți doi suspecți au încheiat deja înțelegeri cu procurorii și au acceptat pedepse reduse, soarta lui Bernhard Z. rămâne incertă. Strategia sa este una clasică în procesele penale: contestarea probelor, subminarea credibilității martorilor și introducerea unor elemente neelucidate pentru a crea un dubiu rezonabil. Procesul continuă, iar verdictul va depinde în mare măsură de capacitatea instanței de a decide dacă aceste dubii sunt suficiente pentru a exclude implicarea directă a lui Bernhard Z. în jaf.