Monumentul abandonat de pe Calea Griviței care poate schimba zona Gării de Nord. Cum arată proiectul de restaurare
Fostul Cinema Marconi de pe Calea Griviței nr. 137, din București, aflat ani la rând în abandon după retrocedarea din 2006, este în plin proces de restaurare și ar urma să fie redeschis în 2030-2031 ca centru cultural. Miza nu este doar salvarea unui monument istoric, ci refacerea unui spațiu care ar putea schimba una dintre cele mai degradate zone din jurul Gării de Nord.
Mai precis, proiectul vizează o investiție totală de peste 10-12 milioane de euro, din care peste 250.000 de euro au fost cheltuiți deja numai pentru punerea în siguranță a clădirii, montarea schelelor și îndepărtarea elementelor periculoase. Până acum au fost scoase din interior peste 300 de tone de moloz, iar de la 1 iulie urmează montarea unui acoperiș provizoriu, pas esențial pentru oprirea infiltrațiilor și continuarea consolidării în condiții de siguranță.
Pentru locuitorii din zonă și pentru București, proiectul ar putea aduce mai mult decât o clădire salvată. Planul anunțat include două săli moderne de cinema, o sală de concerte și conferințe, un hub pentru studenți, o cafenea și o terasă. Asta înseamnă trafic cultural nou într-un perimetru dominat astăzi de clădiri degradate și funcțiuni puține, dar și premise pentru locuri de muncă, chiar dacă numărul acestora nu a fost anunțat până acum.
Dar costul și timpul rămân obstacolele principale. Dacă lucrările se întind până în 2031, termenul este mult mai lung decât intervențiile uzuale de consolidare la clădiri mai mici, iar suma de 10-12 milioane de euro depășește de zeci de ori cheltuiala de până acum pentru punerea în siguranță. În lipsa unui sprijin public clar, presiunea financiară cade pe inițiatorii proiectului și pe capacitatea lor de a menține ritmul lucrărilor încă 5-6 ani.
Clădirea, ridicată între 1926 și 1930, ar urma să fie redeschisă la centenar
Imobilul a fost construit între anii 1926 și 1930 după planurile arhitectului Constantin Cănănău și este prezentat ca o încercare timpurie de arhitectură Art Deco în România. Denumit inițial Marconi, după inventatorul italian, cinematograful a purtat în anii ’50 numele Alexandru Popov, iar în perioada comunistă a funcționat ca Cinema Dacia.
Numai că după închiderea și retrocedarea din 2006, clădirea a intrat în degradare. Redeschiderea este programată pentru 2030-2031, chiar în jurul centenarului, ceea ce mută proiectul din zona unei simple reparații în cea a unei recuperări de patrimoniu cu valoare simbolică pentru Capitală.
Potrivit Libertatea, intervenția este realizată de o echipă franco-română coordonată de arhitectul Fabien Drubigny, din care fac parte specialiști care au lucrat la reconstrucția fleșei de la Notre-Dame de Paris și la restaurarea plafoanelor de la Versailles. Pentru public, acest detaliu contează mai ales ca indiciu despre nivelul de complexitate al lucrării: nu este vorba despre o amenajare comercială rapidă, ci despre o restaurare care cere expertiză rară și costisitoare.
Inițiatorii cer sprijin public și spun că Primăria București nu a anunțat nimic
Una dintre întrebările mari rămâne finanțarea. Până acum nu a fost anunțată oficial o schemă de sprijin din partea Primăriei București sau a altor autorități locale ori centrale, iar datele publice disponibile nu indică nici existența unui plan de finanțare europeană sau națională pentru acest monument.
Edmond Niculușcă, fondatorul Asociației ARCEN, a transmis că proiectul va avea nevoie de timp și de susținere constantă.
„Restaurarea Cinematografului Marconi este un proiect în care credem foarte tare, un proiect care va necesita enorm de multă răbdare, dar și sprijinul vostru, sprijinul comunității. Ne dorim să fiți alături de noi, pentru că va fi provocator din multe puncte de vedere.”
Iar reprezentanții Asociației ARCEN au pus direct problema lipsei de implicare a administrației locale, comparând situația cu modelul francez care inspiră proiectul, Le Centquatre din Paris (un centru cultural cunoscut pentru finanțarea publică importantă).
„Diferența dintre 104 și Marconi este simplă: la Paris, primăria investește milioane de euro în fiecare an. Aici, primăria încă nu spune nimic. Mi-aș dori măcar să își ofere sprijinul pentru ca acest demers să avanseze mai repede. Pentru că Marconi nu suportă amânarea.”
Pentru cititorul interesat de administrație și bani publici, acesta este punctul de urmărit mai departe: dacă proiectul rămâne exclusiv o inițiativă susținută din afara bugetului local, calendarul până în 2030-2031 va depinde direct de capacitatea de finanțare și de mobilizare a comunității.
Planul depășește ideea unui cinema și țintește infrastructura culturală a orașului
Asociația care coordonează proiectul spune că obiectivul nu este doar salvarea unei clădiri istorice, ci refacerea unei bucăți din infrastructura culturală a Bucureștiului. Într-un oraș care are nevoie simultan de reabilitarea monumentelor și de spații culturale funcționale, miza economică și urbană este aproape la fel de importantă ca miza de patrimoniu.
„Nu reparăm o clădire veche, punem umărul la reconstrucția infrastructurii culturale a Bucureștiului: un proiect care va crea locuri de muncă, un proiect cu o latură socială puternică, dată de zona în care se află, și un cinema care va putea găzdui premierele și festivalurile de film ale Capitalei. Construim sala pe care generația următoare de film românesc o va avea acasă.”
Și aici rămâne o necunoscută practică: nu a fost anunțat încă nici câte locuri de muncă ar urma să fie create, nici cum va fi asigurată sustenabilitatea financiară după deschidere. Fără aceste date, publicul poate evalua astăzi proiectul mai ales prin ce se vede deja pe șantier și prin termenul asumat.
Următorul pas concret este montarea acoperișului provizoriu de la 1 iulie, lucrare menită să oprească infiltrațiile și să permită continuarea consolidării clădirii până la redeschiderea anunțată pentru 2030-2031.
