Moștenitorii nu achită, de regulă, creditul defunctului din banii proprii. Ce verificări preced acceptarea

Moștenitorii care acceptă o succesiune cu un credit neachitat răspund, ca regulă generală, cu averea moștenită, nu cu salariul sau economiile personale. Înaintea deciziei trebuie lămurite datoriile persoanei decedate și, pentru un împrumut ipotecar, existența unei asigurări care acoperă decesul.

Succesiunea poate cuprinde apartamente, terenuri, autoturisme și disponibilități bancare, dar și obligațiile financiare ale defunctului, potrivit Playtech. Creditele luate în timpul vieții intră în această categorie. Acceptarea nu permite alegerea bunurilor separat de obligațiile care însoțesc moștenirea.

Răspunderea are ca limită patrimoniul moștenit

Codul civil, Legea nr. 287/2009, stabilește la art. 1.114 că acceptarea consolidează transmiterea moștenirii. Pentru moștenitorii legali, precum și pentru legatarii universali sau cu titlu universal, plata datoriilor și a sarcinilor succesorale se face din patrimoniul succesoral, adică din averea lăsată de defunct, în raport cu partea fiecăruia.

Legatarii universali sau cu titlu universal sunt cei desemnați prin testament să primească întreaga moștenire ori o cotă din aceasta. Regula limitează bunurile asupra cărora creditorii pot cere recuperarea datoriilor, chiar dacă obligațiile lăsate în urmă depășesc valoarea averii.

Un calcul orientativ, pe exemplul unui părinte care lasă bunuri și bani însumând 100.000 de lei, față de datorii totale de 150.000 de lei, arată o diferență de 50.000 de lei. Potrivit regulii generale, copilul care acceptă succesiunea nu trebuie să acopere această diferență din veniturile ori economiile proprii. Creditorii urmăresc recuperarea banilor din averea succesorală.

Limita privește și copilul, și soțul supraviețuitor care acceptă moștenirea: ratele rămase nu se plătesc automat din salariul sau economiile lor. Contează ce bunuri și bani a lăsat defunctul, alături de datoriile sale. Dacă obligațiile întrec averea, diferența nu devine, potrivit regulii generale, o plată din buzunarul moștenitorului.

Art. 1.155 prevede contribuția moștenitorilor universali și cu titlu universal la achitarea obligațiilor în funcție de cota succesorală. Regula proporționalității are însă excepții, între care se află unele datorii garantate prin ipotecă.

Asigurarea poate acoperi soldul creditului ipotecar

Pentru apartamentul cumpărat cu un împrumut ipotecar, decesul debitorului nu șterge automat suma datorată băncii și nici ipoteca asupra locuinței. Verificarea contractului de credit și a poliței de asigurare trebuie să urmărească trei aspecte:

• Există o poliță pentru acest împrumut care acoperă decesul și care sunt condițiile în care poate fi folosită?
• Despăgubirea stabilită prin contract ajunge pentru tot soldul, adică suma care mai trebuie rambursată, sau acoperă doar o parte?
• Dacă asigurarea nu oferă acoperire în acest caz, datoria rămâne în sarcina succesiunii și este garantată prin ipotecă?

Plata asigurării depinde de prevederile contractului și ale poliței. Simpla existență a unui împrumut pentru locuință nu înseamnă că restul de plată va fi stins prin despăgubire.

Pentru datoria garantată cu ipotecă, împărțirea obligațiilor între moștenitori după cota succesorală nu înlătură garanția asupra apartamentului. Banca poate urmări locuința pentru recuperarea sumei garantate, chiar dacă moștenitorii nu achită, de regulă, diferența din veniturile proprii. Dacă polița acoperă numai o parte din sold sau nu se aplică în condițiile contractului, partea rămasă trebuie privită ca datorie a succesiunii. De aceea, suma de rambursat și întinderea despăgubirii trebuie verificate separat.

Acceptarea și renunțarea privesc întreaga moștenire

O alegere de tipul: „Accept apartamentul și cei 50.000 de lei din cont, dar nu vreau creditul de 30.000 de lei” nu este posibilă la acceptarea succesiunii. Sunt preluate, în principiu, atât activul, adică bunurile și banii, cât și pasivul, adică datoriile.

Acceptarea nu este obligatorie. Dreptul de opțiune succesorală, prin care se alege acceptarea sau renunțarea, se exercită în termenul general de un an. Acesta curge de la deschiderea succesiunii, care, în situația obișnuită, coincide cu decesul.

Renunțarea exclude persoana din moștenire, fiind considerată ca neavând niciodată calitatea de moștenitor. Ea nu permite păstrarea casei, mașinii ori banilor concomitent cu refuzul datoriilor.

Pentru renunțare este necesară o declarație în formă autentică. Aceasta se face la notar sau, după caz, la o misiune diplomatică ori la un oficiu consular al României.

Unele acte asupra bunurilor pot însemna acceptare tacită

Lipsa unei declarații exprese nu exclude acceptarea. Persoana chemată la moștenire poate accepta tacit prin anumite acte de dispoziție asupra bunurilor sau prin comportamentul de proprietar, în împrejurările prevăzute de lege.

În schimb, intervențiile urgente pentru conservarea averii și măsurile de administrare provizorie nu echivalează automat cu acceptarea. Această distincție contează înainte de luarea unor decizii asupra bunurilor, mai ales când sunt suspectate credite, împrumuturi ori alte obligații importante.

În asemenea situații, clarificarea patrimoniului trebuie să preceadă deciziile asupra averii. Codul civil permite solicitarea unui inventar al patrimoniului succesoral.