O nouă tehnologie te lasă să vorbești cu morții. Avertismentul dur al psihologilor
Telefonul sună și, pentru o clipă, totul pare normal. Vocea de la celălalt capăt este caldă, familiară, exact ca a persoanei dragi care a murit.
REZUMAT:
- O nouă tehnologie AI permite crearea de clone digitale („versonas”) ale persoanelor decedate, antrenate pe baza urmelor lor digitale.
- Între 7 și 10 la sută dintre adulții îndoliați pot dezvolta tulburare de doliu prelungit, iar experții se tem că aceste aplicații pot agrava situația.
- Persoanele care au pierdut pe cineva drag sunt vizate de o nouă piață a doliului, cu modele de business bazate pe abonament.
Fantoma din telefonul tău
Aceasta nu este science fiction.
Justin Harrison, fondatorul startup-ului californian You, Only Virtual, vorbește ocazional la telefon cu o replică AI a mamei sale, Melodi. El a construit acest „griefbot” după ce mama sa a fost diagnosticată cu cancer în stadiu terminal în 2020. Harrison susține că acest instrument l-a ajutat să treacă peste durere. „Îmi place doar să știu că este acolo”, a declarat el pentru Newsweek. „Faptul că poți merge acolo este doar unul dintre instrumentele din procesul meu de recuperare.”
Și nu este singurul. Piața se mișcă rapid, cu platforme precum HereAfter AI sau StoryFile care oferă servicii similare. Progresele în clonarea vocii și inteligența artificială au făcut aceste instrumente mai ieftine, mai realiste și tot mai răspândite.
Alinare sau o capcană a durerii?
Dezbaterea a împărțit specialiștii în două tabere: este un ajutor real sau o modalitate de a ocoli suferința?
Psihologii spun că problema este mai subtilă. Doliul este, în termeni clinici, modul în care creierul învață să trăiască într-o lume în care cineva a dispărut definitiv. Mary-Frances O’Connor, profesor de psihologie clinică la University of Arizona, explică faptul că moartea rupe o presupunere fundamentală a creierului, creând o contradicție. Procesul de doliu este repetarea conștientizării pierderii, până când creierul învață noua realitate. Însă „griefbot-urile” operează în prezent, nu în trecut.
„Important este dacă acea „versona” te ajută să înțelegi că persoana a dispărut sau te face să o percepi ca fiind încă prezentă. Este avatarul folosit la timpul trecut sau la timpul prezent?”
Această diferență, deși pare mică, este uriașă din punct de vedere neurologic. Spre deosebire de o fotografie, care plasează persoana în trecut, un avatar AI răspunde și se adaptează, menținând iluzia prezenței.
Impactul asupra buzunarului și minții tale
Pericolul direct pentru omul de rând este dublu: psihologic și financiar. Între 7 și 10 la sută dintre adulții îndoliați dezvoltă tulburare de doliu prelungit, o afecțiune în care procesul de vindecare îngheață în timp. Nikolaos Statharakos, medic rezident în psihiatrie, avertizează că aceste tehnologii pot intensifica repetarea stimulilor emoționali, ținându-i pe oameni „blocați în durere”.
Dar există și o problemă economică. Majoritatea platformelor funcționează fără reglementare, pe bază de abonament. Modelul lor de business, care încurajează retenția utilizatorului, intră în conflict direct cu scopul doliului, care ar trebui să ducă la desprindere. „Dacă trebuie să plătești un abonament pentru a menține accesul la persoana iubită, atunci există o problemă etică serioasă”, spune O’Connor.
Mai mult, aceste companii pot colecta date extrem de intime. „Acum ai companii care pot colecta cele mai intime întrebări și temeri ale noastre… și pot folosi aceste informații pentru orice: să ne prezică comportamentul, interesele, să ne capteze atenția, să ne vândă lucruri”, adaugă O’Connor. Astfel, cea mai profundă suferință umană devine o resursă de date ce poate fi monetizată.
