Banii au fost virați. Guvernul olandez a plătit integral cei 5,7 milioane de euro, despăgubirea pentru tezaurul dacic dispărut de la Muzeul Drents din Assen după un jaf ce a cutremurat lumea artei. Suma acoperă pierderea unor piese inestimabile pentru istoria României, printre care și faimosul Coif de aur de la Coțofenești. Dar ancheta nu s-a terminat. Anunță HotNews.
Totul a devenit oficial printr-o scrisoare. Ministrul interimar al Culturii, Gouke Moes de la partidul BBB, a informat Parlamentul de la Haga. Documentul, preluat de publicația NL Times, confirmă plata către brokerul global de asigurări AON, cel care virase deja cele 5,7 milioane de euro către Muzeul Național de Istorie a României, exact valoarea de asigurare a artefactelor furate.
Banii au ajuns, dar pierderea culturală rămâne
Tranzacția s-a încheiat, dar oficialii olandezi admit un adevăr trist: paguba reală nu se măsoară în bani. Ministrul Moes speră ca artefactele să fie recuperate cândva. Un gest care nu poate șterge pierderea.
„În ciuda acordului financiar încheiat, acest eveniment rămâne o pierdere profundă pentru toți cei implicați în Olanda și România”, a transmis oficialul. Cuvintele sale spun totul. Banii acoperă o poliță de asigurare, nu secole de istorie pierdută. Căutările continuă, iar echipe mixte de investigatori din ambele țări lucrează sub presiunea timpului.
Trei suspecți după gratii, dar tezaurul e de negăsit
Trei bărbați au fost arestați. Douglas Chesley W. (36 de ani), Bernhard Z. (35 de ani) și Jan B. (20 de ani). Ei sunt suspecții principali, bănuiți că au plănuit și executat lovitura de comando, folosind explozibili pentru a sparge muzeul în ianuarie 2025. Dar în fața anchetatorilor s-a lăsat tăcerea. Un zid. Niciunul nu vorbește, fie negând totul, fie refuzând să spună unde sunt coiful și cele trei brățări dacice. Așa că întrebarea de milioane, la propriu, rămâne fără răspuns. Unde sunt comorile? Tăcerea lor nu face decât să alimenteze cele mai sumbre scenarii.
Topit sau vândut pe bucăți? Scenariul de coșmar al experților
Timpul lucrează împotriva tuturor. Experții internaționali se tem de ce e mai rău. Scenariul de coșmar, considerat plauzibil de mulți, este că piesele din aur masiv au fost deja topite. Distruse pentru valoarea metalului. Atât. O bucată de patrimoniu românesc, ștearsă pentru totdeauna. O altă variantă, la fel de sumbră, este că tezaurul a fost spart și vândut pe bucăți pe piața neagră, ajungând la colecționari privați care îl vor ascunde de ochii lumii pentru decenii. Poate pentru totdeauna. Cert e un singur lucru: acest caz rămâne o rană deschisă pentru cultura română și unul dintre cele mai mari jafuri de artă din istoria recentă a Europei.
Ce se întâmplă dacă piesele reapar? Clauza care schimbă totul
O fărâmă de speranță există, totuși. Este consfințită legal. Acordul de garanție de stat are o clauză cheie: dacă artefactele sunt găsite, indiferent cum, România le primește înapoi pe loc. Punct. Fără negocieri. Există, desigur, o condiție: returnarea celor 5,7 milioane de euro către statul olandez, sumă din care s-ar putea scădea costurile de restaurare dacă piesele sunt avariate. Până atunci, dosarul e deschis. Iar coiful de la Coțofenești, o legendă dispărută.
