Parlamentul European a aprobat acordul comercial UE SUA. Ce condiții a impus pentru tarife și termenul din 2029

Parlamentul European a dat marți aprobarea finală pentru punerea în aplicare a acordului comercial dintre Uniunea Europeană și Statele Unite, înțelegere convenită inițial în iulie anul trecut cu Donald Trump. Votul a venit înaintea termenului de 4 iulie, până la care plana riscul unor tarife majorate dacă acordul nu trecea.

În cifre, miezul acordului este acesta: Statele Unite păstrează un tarif de 15% pentru majoritatea exporturilor din UE, iar Uniunea Europeană coboară la 0% taxele de import pentru unele bunuri americane, anumite produse agricole și o gamă largă de produse din sectorul pescuitului. Față de nivelul de 0% oferit de UE pe aceste categorii, tariful de 15% aplicat de partea americană arată că înțelegerea nu este una simetrică, iar tocmai de aici au apărut condițiile impuse de eurodeputați.

Miza pentru companiile europene este mai puțin una de câștig imediat și mai mult una de predictibilitate. Bruxellesul a acceptat menținerea unui cadru pe care Curtea Supremă din SUA l-a declarat deja ilegal, tocmai pentru a evita o escaladare comercială care ar fi lovit industria și lanțurile de aprovizionare. Pentru firmele care exportă peste Atlantic, asta înseamnă că au acum un cadru clar, chiar dacă nu unul ideal.

Dar Parlamentul European nu a lăsat acordul să curgă fără condiții. Prima este o clauză de expirare: înțelegerea încetează automat la 31 decembrie 2029 dacă nu este reînnoită. A doua obligă la reguli clare pentru reducerea tarifelor americane la produsele care conțin oțel și aluminiu, adică exact zona în care tensiunile transatlantice au fost cele mai mari după taxele impuse de Washington în numele securității naționale.

Acordul trece, dar Parlamentul și-a păstrat o ieșire până la finalul lui 2029

Clauza de expirare este, practic, o limită politică și economică. Acordul nu devine unul deschis pe termen nedefinit, ci trebuie reevaluat până la 31 decembrie 2029. Pentru mediul de afaceri, asta înseamnă stabilitate pentru următorii ani, dar și faptul că avantajele tarifare actuale nu trebuie tratate ca permanente.

Și termenul de 2029 are o miză mai largă. El mută o eventuală renegociere dincolo de ciclurile politice imediate și oferă Uniunii posibilitatea să revadă înțelegerea în funcție de raportul de forțe de atunci. Pentru industriile expuse, mai ales oțel, aluminiu, agricultură și IMM-uri, această clauză funcționează ca o plasă de siguranță.

UE a obținut dreptul să suspende preferințele pentru bunurile americane până la 31 decembrie 2026

Textul votat marți prevede că Executivul european poate suspenda preferințele tarifare acordate bunurilor americane până la 31 decembrie 2026 dacă Statele Unite continuă să taxeze derivatele din oțel. Este cel mai concret instrument de presiune introdus în acord.

Cu alte cuvinte, dacă Washingtonul păstrează taxele pe segmentul sensibil al derivatelor din oțel, Bruxellesul poate retrage accesul preferențial pentru unele produse americane. Față de o aprobare simplă, fără mecanisme de reacție, această formulă oferă Uniunii o pârghie negociată, nu doar o declarație politică.

Potrivit Adevarul, Parlamentul a cerut și un control periodic al efectelor acordului. Comisia Europeană trebuie să prezinte un raport până la 1 decembrie, iar până la 30 iunie 2029 este obligată să evalueze impactul tarifelor de 0% pentru bunurile americane din agricultură și pentru întreprinderile mici și mijlocii din UE.

Numai că informațiile publicate până acum nu precizează ce produse agricole și ce produse din sectorul pescuitului intră exact pe lista taxată cu 0% la intrarea în UE. Nici condițiile tehnice detaliate pentru reducerea tarifelor americane la produsele care conțin oțel și aluminiu nu au fost făcute publice în forma prezentată până acum.

Ratificarea a fost blocată de două ori înainte de votul final

Drumul până la aprobarea de marți nu a fost liniar. Eurodeputații au suspendat de două ori procesul de ratificare în comisia pentru comerț internațional.

Prima suspendare a venit ca protest față de amenințarea lui Donald Trump de a impune tarife mai mari în ianuarie. A doua a fost legată de amenințările privind preluarea Groenlandei. Faptul că acordul a fost totuși aprobat arată că majoritatea politică de la Strasbourg a ales să separe tensiunile politice de interesul economic imediat.

Iar contextul rămâne delicat. Relațiile comerciale dintre UE și SUA s-au deteriorat după ce americanii au impus tarife la produsele care conțin oțel sau aluminiu, invocând securitatea națională, justificare contestată constant de Bruxelles. În paralel, abordarea unilaterală a lui Donald Trump față de China a fost privită cu rezerve și de alți aliați ai Statelor Unite, care preferă răspunsuri coordonate între marile economii.

Pentru România și restul UE, cheia nu este câștigul rapid, ci evitarea unui nou conflict comercial

Datele disponibile nu oferă un impact economic defalcat pe fiecare stat membru, inclusiv pentru România. Nu a fost anunțată nici o evaluare separată pe industrii naționale. Ce se poate spune acum este că sectoarele europene vizate direct de clauzele de protecție sunt cele deja expuse la costuri suplimentare: producătorii și procesatorii legați de oțel și aluminiu, firmele din agricultură și IMM-urile care concurează cu importurile americane taxate la 0%.

Pentru aceste companii, diferența dintre un acord imperfect și lipsa unui acord este simplă: fără înțelegere, riscul unei noi runde de tarife ar fi fost mai mare înainte de 4 iulie. Cu acordul aprobat, tensiunea nu dispare, dar este mutată într-un cadru cu termene și posibilitate de răspuns european.

Acordul urmează să fie adoptat oficial de liderii UE la reuniunea de joi de la Bruxelles.