Peste 40 de deputati ii cer demisia lui Keir Starmer. Premierul britanic refuza sa plece
Premierul britanic Keir Starmer refuză să demisioneze, deși peste 40 de parlamentari din propriul partid îi cer public plecarea sau stabilirea unui calendar clar de retragere. Liderul laburist a ținut un discurs luni dimineață la Londra, încercând să salveze situația într-un guvern deja zdruncinat de pierderile masive suferite la alegerile locale de săptămâna trecută.
Scuzele premierului nu conving partidul
Aflat la Coin Street Community Centre, Starmer și-a asumat oficial responsabilitatea pentru eșecul electoral. „Nu mă voi feri de faptul că am unii critici, inclusiv în propriul meu Partid [Laburist]”, a declarat liderul britanic în fața audienței.
El a încercat să explice ruptura dintre discursul guvernamental și așteptările alegătorilor. „Am petrecut prea mult timp ceea ce fac pentru oamenii muncii și nu suficient timp de ce sau pe cine reprezint”, a subliniat Starmer, promițând în schimb „schimbarea pe care am promis-o pentru o Mare Britanie mai puternică și mai corectă pe care trebuie să o construim”. Premierul a adus ca argumente în favoarea sa reducerea timpilor de așteptare în sistemul public de sănătate (NHS) și decizia de a nu implica activ armata britanică în războiul din Iran.
Numai că scuzele nu mai sunt de ajuns.
Deputata laburistă Lorraine Beavers a respins imediat abordarea de la tribuna oficială. „A fost un discurs pasional, dar conținutul nu a sugerat nimic apropiat de amploarea schimbării necesare pentru a reconstrui comunități precum a mea”, a transmis ea. Beavers a cerut o schimbare reală: „Avem nevoie de o competiție democratică care să implice cei mai talentați lideri din întreaga noastră mișcare”. Ea a avertizat direct că o simplă remaniere guvernamentală ar „risca repetarea acelorași greșeli deja făcute”.
Pregatiri pentru schimbarea conducerii
În culise, revolta capătă deja formă procedurală. Fostul ministru și actuală deputată Catherine West a trecut la fapte. „Colectez numele deputaților laburiști pentru a-i cere prim-ministrului să stabilească un calendar pentru alegerea unui nou lider în septembrie”, a anunțat West. Aceasta a descris discursul de luni al premierului drept „prea puțin, prea târziu”.
„Rezultatele de joia trecută arată că premierul a eșuat în a inspira speranță. Ceea ce este cel mai bine pentru partid și pentru țară acum este o tranziție ordonată”, a concluzionat West.
Time a relatat luni după-amiază că presiunea pe umerii lui Starmer era deja uriașă și din cauza modului controversat în care a gestionat numirea și apoi demiterea lui Peter Mandelson din funcția de ambasador al Marii Britanii în SUA, la doar câteva luni de la preluarea mandatului.
Dar ce înseamnă instabilitatea de la Londra pentru sutele de mii de români stabiliți acolo? Când un guvern britanic se clatină, politicile referitoare la vizele de muncă, taxele locale și accesul la NHS devin brusc imprevizibile, afectând direct planurile și bugetele familiilor de imigranți care depind de deciziile luate la Westminster.
Iar vocile critice se înmulțesc. Deputata Nadia Whittome i-a cerut premierului să „facă lucrul responsabil pentru țară și pentru partidul nostru și să contureze un calendar pentru plecarea sa cu o competiție democratică pentru conducere”. Paulette Hamilton a lovit și mai dur: „Publicul a spus clar că nu dorește să mai audă discuții despre o «resetare» din partea lui Sir Keir Starmer. Încrederea este pierdută. Alegătorii au încetat să mai asculte. Acum, trebuie să urmeze o tranziție ordonată, iar schimbarea trebuie să vină de la vârf”.
Favoritii pentru fotoliul de premier
Odată cu apelurile de demisie, atenția se îndreaptă rapid spre posibilii succesori. Andy Burnham, primarul zonei metropolitane Manchester, atrage tot mai multă susținere. Primarul Londrei, Sadiq Khan, a validat public această variantă.
„Dacă Andy încă vrea să se întoarcă și apare o oportunitate, ar trebui să i se permită să candideze… Sunt un susținător ferm al victoriei echipei pe care o susțin, vrei cei mai buni jucători ai tăi pe teren”, a declarat Khan.
Fostul lider adjunct al partidului, Angela Rayner, a recunoscut clar că strategia actuală „nu funcționează”. Ea îl susține deschis pe primarul din Manchester, deși Comitetul Executiv Național (NEC) al laburiștilor i-a blocat acestuia candidatura la alegerile parlamentare anterioare. „Este timpul să recunoaștem că blocarea lui Andy Burnham a fost o greșeală. Trebuie să arătăm că înțelegem amploarea schimbării pe care o cere momentul, asta înseamnă aducerea celor mai buni jucători ai noștri în Parlament”, a argumentat Rayner. Deputații Connor Naismith și Clive Lewis s-au alăturat și ei acestei tabere.
Cum poate fi demis un prim-ministru britanic
Pentru a declanșa oficial o competiție internă, un candidat are nevoie de semnăturile a cel puțin 20% dintre deputații laburiști în funcție, adică 81 de parlamentari. Profesorul de politică Tim Bale de la Queen Mary University of London a explicat pașii următori: „Odată ce concurenții și candidații sunt decisi, competiția merge către membrii Partidului Laburist și societățile sale afiliate, precum și membrii de sindicat”.
Bale susține că „Burnham este probabil favoritul”. Aripa de stânga a partidului o preferă pe Rayner, în timp ce aripa de dreapta îl susține pe ministrul Sănătății, Wes Streeting. Pe listă se află și ministrul Forțelor Armate, Al Carns, descris de profesor drept un „deputat la primul mandat cu un palmares militar puternic”.
Până la urmă, problema tehnică majoră a lui Burnham este că momentan nu este parlamentar (condiție obligatorie pentru a fi premier). Bale subliniază că singurul scenariu viabil este ca un deputat actual să renunțe la mandat, „declanșând alegeri parțiale în care Burnham poate candida și [potențial] câștiga ca și candidat al laburiștilor”.
Dacă procedura parlamentară eșuează, partidul mai are o armă. „Miniștrii cabinetului ar putea începe să demisioneze în masă, făcând dificilă, dacă nu imposibilă, înlocuirea lor”, explică Bale, amintind exact de mecanismul brutal prin care fostul premier conservator Boris Johnson a fost forțat să părăsească funcția în 2022, când peste 50 de membri ai propriului guvern și-au depus demisiile pe biroul său.
