Plafonarea adaosului ar putea scădea prețul motorinei la 9,41 lei pe litru

România se confruntă cu o criză a prețurilor la carburanți, iar Guvernul ia în calcul plafonarea adaosului comercial la benzină și motorină pentru a frâna scumpirile. Expertul în energie Dumitru Chisăliță explică ce înseamnă, de fapt, această măsură și care ar fi consecințele reale, dincolo de efectul imediat de la pompă. Potrivit specialistului, „plafonarea marjelor este intervenția „inteligentă” care lovește selectiv”.

O reducere de 5% la pompă

La prima vedere, soluția pare simplă și eficientă. Nu se controlează direct prețul final și nici nu se renunță la venituri fiscale. În schimb, se limitează profitul companiilor. Dumitru Chisăliță descrie mecanismul ca fiind o soluție „prezentată drept mai echilibrată, plafonarea marjelor comerciale. Nu mai controlezi direct prețul final și nici nu renunți la venituri fiscale. În schimb, limitezi cât pot câștiga companiile pe lanțul de distribuție”.

Impactul ar fi vizibil imediat. „Marja comercială în momentul de față la motorină este de cca. 9%, ponderea costului aditivării motorinei este de 2-3%, reducerea la jumătate a acestora ar însemna o reducere a prețului de 5%, adică vom avea astăzi un preț mediu la motorina standard de 9,41 lei/l cu TVA inclus nu de 9,91 lei/l. La sfârșitul săptămânii viitoare vom avea în schimb la motorină prețul de astăzi”, arată specialistul.

Avantajele de pe hârtie

Susținătorii acestei măsuri vin cu argumente intuitive și populare. V-ați gândit vreodată de ce ar trebui ca, într-o criză, companiile să-și crească profiturile pe spatele consumatorilor? E drept că măsura are câteva beneficii clare.

Potrivit analizei lui Chisăliță, „măsura are câteva avantaje reale:

• limitează creșterile speculative pe lanțul de distribuție;
• păstrează funcționarea pieței (spre deosebire de plafonarea prețurilor);
• nu afectează direct veniturile bugetare (spre deosebire de reducerea accizelor).

În plus, este ușor de vândut politic: nu lovești în piață, lovești în „lăcomie””.

Consecințele nevăzute ale plafonării

Numai că lucrurile stau puțin diferit în realitate. Există iluzia că marjele pot fi „înghețate” fără consecințe, dar expertul avertizează asupra efectelor ascunse. „Problema este că marja nu este un simplu adaos arbitrar. Ea acoperă costuri logistice, riscuri, variații de aprovizionare, investiții. Când plafonezi marjele, nu elimini aceste realități, le comprimi artificial. Iar reacția pieței nu întârzie.”

Companiile mari, integrate, au multiple metode de a compensa o astfel de măsură. Acestea pot muta costurile pe alte produse, pot optimiza contabil marjele între subsidiare sau pot negocia mult mai agresiv cu furnizorii mai mici. respectă regula pe hârtie, dar o ocolesc în practică.

Cine câștigă și cine dispare

Iar aici apare marea problemă: companiile mici nu au aceste opțiuni. Ele au costuri fixe relativ mai ridicate, nu au putere de negociere și nici nu pot redistribui pierderile în alte segmente de business. Hai să vedem cum vine asta, mai exact. Imaginați-vă o companie mare, cu rafinare, distribuție și retail, și una mică, independentă, care doar cumpără și revinde.

Când marja este plafonată, compania mare își poate muta profitul în alte verigi ale lanțului, în timp ce firma mică rămâne blocată exact în segmentul unde marja este limitată. „Rezultatul? Plafonarea marjelor devine un mecanism de selecție: întărește jucătorii mari și elimină concurența mică”, explică Chisăliță.

Una se adaptează. Cealaltă dispare.

Pe termen lung, apare un paradox periculos. O măsură introdusă pentru „a proteja consumatorul” poate duce la mai puțini jucători pe piață, o concentrare mai mare a puterii și, implicit, prețuri mai mari. Iar când intervenția statului dispare, piața este mai puțin competitivă decât înainte. Și atunci prețurile cresc – dar fără să mai poți da vina pe „criză”.