În lumea în care trăim există locuri și locuri. Majoritatea sunt excepționale, unele de-a dreptu spectaculoase și care merită vizitate. Dar, există și locuri atât de periculoase, încât nimic nu poate trăi acolo. Astăzi îți spunem povestea celui mai radioactiv lac din lume, cunoscut sub numele de Lacul Karachay.
Lacul Karachay, sau povestea celui mai radioactiv lac din lume
Ai putea să te întrebi de ce i se spune cel mai radioactiv lac din lume, iar întrebarea, precum și povestea, sunt la fel de înspăimântătoare, precum lacul în sine. Înainte de a-ți spune povestea celui mai radioactiv lac din lume, mai trebuie să menționăm că Lacul Karachay a intrat în ”Guiness Book of Records”, tocmai datorită acestei particularități, cea de a fi cel mai radioactiv.
Din datele cercetătorilor care au avut curajul să se aventureze aici, spun că, în urma unui studiu efectuat în 1993, au constatat că lacul a emis 4.440.000.000.000.000,000 de megabecquereli (120 de milioane de curies) de radioactivitate. Lacul a început să fie umplut și betonat la mijlocul anilor 1990, iar proiectul a fost finalizat în 2015.
Lacul Karachay, sau povestea celui mai radioactiv lac din lume
Dar povestea acestui corp de apă, cel mai contaminat cu poluare radioactivă, Lacul Karachay, a început în urmă cu 72 de ani.
Cunoscut și sub numele de ”Rezervorul 9”, se află în Munții Ural din Rusia, la 1.500 de kilometri de Moscova, era un mic lac în apropierea Asociației de producție Mayak, o instalație nucleară din regiunea Cheliabinsk.
Începutul dezastrului de la uzina Mayak
Distrugerea și poluarea micuțului lac avea să înceapă în 1951 și până în 1953. La acel moment reactoarele cu ciclu deschis ale uzinei de plutoniu Mayak au deversat deșeuri cu nivel înalt de radioactivitate direct în lac, iar deșeurile cu nivel mediu au continuat să fie aruncate acolo până în anii 1990.
Uzina Mayak a fost înființată în 1945, fiind principala unitate de producție pentru programul sovietic de arme nucleare recent demarat. Reactoarele brute de pe amplasament au fost concepute pentru a crea izotopi de calitate militară, cum ar fi plutoniu-239 și uraniu-235.
Întrucât făceau parte dintr-un program de dezvoltare de urgență în timpul Războiului Rece, siguranța abia dacă a fost luată în considerare în proiectarea lor și nici asupra potențielor efecte poluatoare asupra acestui loc, Lacul Karachay.
Inițial, apa de răcire contaminată de la reactoarele cu ciclu deschis, precum și deșeurile intens radioactive create ca produs secundar al extracției plutoniului, au fost deversate direct în râul Techa.
În septembrie 1951, măsurătorile efectuate în comunitățile situate în aval de centrală au relevat niveluri de radiații periculos de ridicate. Datele vremii spun că cea mai mare parte a deșeurilor a fost deviată în Lacul Karachay, un mic lac situat la sud de instalația principală.
La vremea respectivă, Lacul Karachay măsura aproximativ 900 m lungime și avea un diametru de aproximativ 500 m în punctul cel mai larg. Chiar și după ce au fost create instalații de depozitare specializate pentru aceste deșeuri, alte forme de deșeuri au continuat să fie aruncate în lac.
Radiațiile din Lacul Karachay te ucid în aproximativ 50 de minute
Nu este clar când a încetat această practică, unele surse spun că în 1957, dar un raport publicat de un grup de oameni de știință americani care au vizitat situl în 1993 menționează că deșeurile erau încă aruncate în lac la momentul vizitei lor. Aceleași date ale studiului din 1993 mai spun că radioactivitatea lacului se regăsește atât în apa sa, cât și în stratul de nămol radioactiv care căptușește fundul lacului.
Măsurătorile efectuate de același grup de oameni de știință au constatat că pământul din jurul lacului avea o activitate specifică de 740.000 de megaBecquereli pe kilogram și că doar stând în apropierea țărmului ai fi expus la o doză de 5,6 Sievert pe oră. Asta înseamnă suficiente radiații pentru a te ucide în aproximativ 50 de minute.
Sursa – playtech.ro
