Prețul ureei a explodat la 700 de dolari pe tonă după blocarea strâmtorii Ormuz
Blocarea strâmtorii Ormuz, pe fondul războiului cu Iranul, a aruncat în aer nu doar piața petrolului, ci și pe cea a îngrășămintelor agricole. Prețul ureei, un fertilizator esențial, a sărit la aproximativ 700 de dolari pe tonă metrică, de la 400-490 de dolari înainte de conflict. Iar această explozie de preț alimentează temeri serioase privind securitatea alimentară globală, în condițiile în care circa o treime din comerțul maritim cu îngrășăminte este acum paralizat.
O piață dată peste cap
De la atacurile lansate de Statele Unite şi Israel asupra Iranului, pe 28 februarie, prețurile îngrășămintelor produse în Orientul Mijlociu au crescut brusc. Potrivit Oxford Economics’ Alpine Macro, preţurile ureei au urcat cu aproximativ 50% de la începutul conflictului, în timp ce amoniacul s-a scumpit cu circa 20%. Și alte îngrășăminte, precum potasa și sulful, au urmat aceeași tendință.
Chris Lawson, vicepreşedinte la compania CRU, explică amploarea problemei. „Estimăm că aproximativ 30% dintre furnizorii exportatori nu sunt disponibili pentru piaţă în acest moment, inclusiv Arabia Saudită, Qatar şi Bahrain, dar şi Iranul”, a spus Lawson. Practic, odată cu blocarea efectivă a strâmtorii Ormuz, o parte uriașă din comerțul global nu mai poate fi transportată.
Iranul este un producător important de îngrăşăminte pe bază de azot şi unul dintre cei mai mari exportatori la nivel global. Cum vine asta în cifre? Ei bine, aproximativ 30% din comerţul mondial cu uree provine din Iran şi din ţările afectate direct de acest blocaj.
Azotul, nutrientul fără de care nu se poate
Pentru fermieri, situația este critică. Cei din emisfera nordică intră în perioada crucială de primăvară, iar cei din sud sunt în plină recoltare. Dar toți depind de azot, principalul nutrient necesar pentru creşterea plantelor. Ureea, unul dintre cele mai utilizate îngrăşăminte din lume, este vitală pentru culturi precum porumbul, grâul sau rapiţa.
Dawid Heyl, manager de portofoliu la Ninety One, a pus punctul pe i. „Poţi să sari peste un sezon de potasă sau de fosfaţi, dar nu poţi să sari peste un sezon de azot”, a explicat el. E drept că există stocuri care pot fi utilizate temporar, însă efectele asupra producţiei agricole ar putea deveni vizibile mai târziu în cursul anului, când va fi prea târziu.
V-ați gândit ce înseamnă asta, pe bune, pentru recoltele din acest an?
Dacă fermierii nu vor avea acces la cantitatea necesară de uree, producţiile agricole vor scădea inevitabil.
Un blocaj mai grav decât războiul din Ucraina?
Analiștii avertizează că actuala criză ar putea avea un impact chiar mai mare decât cel provocat de războiul dintre Rusia şi Ucraina din 2022. Atunci, sancțiunile asupra exporturilor rusești au creat un deficit, dar acum criza din Orientul Mijlociu afectează simultan mai mulţi producători importanţi. Sarah Marlow, director la Argus, a declarat că aproape 50% din sulful tranzacţionat la nivel global provine din această regiune, aproximativ o treime din uree şi aproape 25% din amoniac.
Dar situația este complicată și de alți factori. Compania QatarEnergy a anunţat recent că va opri producţia de uree, iar China, un alt exportator cheie, a introdus restricţii la export pentru a-şi proteja piaţa internă. oferta globală se contractă văzând cu ochii.
Scumpiri în lanț și riscuri pentru consumatori
Până la urmă, cine plătește nota? Tot noi, consumatorii. Chiar dacă stocurile globale de produse agricole sunt relativ ridicate la începutul lui 2026, o scădere a randamentelor agricole cu doar 5% în acest an ar provoca o creştere semnificativă a preţurilor alimentelor. Țările emergente, în special statele africane care importă masiv cereale, ar fi cele mai afectate.
Nici Statele Unite nu sunt ferite. Aproximativ o treime din îngrăşămintele folosite în SUA sunt importate. Recent, 54 de organizaţii agricole americane i-au trimis o scrisoare preşedintelui Donald Trump, cerând măsuri urgente pentru a reduce presiunea asupra fermierilor (o mișcare ce arată disperarea din sector).
Aceste organizaţii au avertizat că blocarea strâmtorii Ormuz şi perturbările din transportul maritim ar putea avea consecinţe semnificative pentru securitatea alimentară atât în Statele Unite, cât şi la nivel global.
