Prețurile ciocolatei vor continuă să crească în următorii ani avertizează producătorii
De ce a ajuns ciocolata un lux? Prețul a explodat, a scăzut, dar criza abia începe
O știre despre un producător de ciocolată vândut în supermarketuri europene precum Aldi, care ar fi intrat în lichidare, a aprins discuțiile. Însă problema reală este mult mai adâncă și afectează fiecare tabletă de pe raft, inclusiv din România. Industria globală a ciocolatei, evaluată la 100 de miliarde de dolari, a trecut printr-o furtună perfectă care a dus prețul materiei prime la niveluri istorice, iar acum, deși cotațiile au scăzut, experții avertizează că sectorul rămâne extrem de fragil.
Un rollercoaster al prețurilor: de la 12.000 la 5.000 de dolari pe tonă
Anul 2024 a intrat în istorie pentru piața de cacao. Prețurile au atins un vârf de aproape 12.000 de dolari pe tonă, o creștere de aproape trei ori față de nivelurile anterioare. Boabele de cacao au devenit, practic, cea mai performantă marfă a anului. Apoi, la începutul lui 2025, a urmat o corecție bruscă. Cotațiile s-au prăbușit cu peste 50% într-un an, ajungând în prezent la aproximativ 5.000 de dolari pe tonă. Motivul? Previziuni mai optimiste privind recolta din Coasta de Fildeș și ieșirea din piață a speculatorilor care au alimentat creșterea artificială. Dar o revenire la normal este iluzorie. Prețul actual rămâne de două ori mai mare decât media din perioada 2012-2022, care era de circa 2.525 de dolari pe tonă. Problemele structurale care au declanșat criza nu au dispărut.
Furtuna perfectă din Africa de Vest
Miezul problemei se află în Africa de Vest, de unde provin aproximativ 70% din boabele de cacao ale lumii. Coasta de Fildeș și Ghana, cei doi giganți ai producției, au fost lovite simultan de o serie de calamități. Pe de o parte, fenomenul meteorologic El Niño din 2023-2024, considerat „puternic”, a adus temperaturi mai ridicate și ploi neregulate, afectând grav culturile. Doar că încălzirea globală își spune cuvântul. Un studiu al grupului de cercetare Climate Central a calculat că, în ultimul deceniu, încălzirea globală a adăugat trei săptămâni suplimentare de caniculă, cu temperaturi peste 32°C, considerate dăunătoare pentru arborii de cacao. La aceste probleme climatice s-a adăugat răspândirea virusului CSSV (cocoa swollen shoot virus), care a provocat pierderi de recoltă între 15% și 50% în Ghana. Combinația acestor factori a creat cel mai mare deficit de aprovizionare înregistrat vreodată pe piața globală.
Efectul de domino: de la fermier la fabrică
Șocul s-a propagat rapid pe lanțul de aprovizionare. Procesatorii europeni, care transformă boabele în unt și pudră de cacao, au fost primii afectați. Activitatea de procesare în Europa, cea mai mare piață de consum, a scăzut cu 5,4% la finalul lui 2024, atingând cel mai redus nivel de la carantinele impuse de pandemia de Covid-19. Producătorii de ciocolată, confruntați cu costuri record, au fost nevoiți să ia măsuri drastice. Au redus cantitatea de cacao din produse, au apelat la rezervele proprii pentru a menține producția și, inevitabil, au majorat prețurile la raft. Gigantul elvețian Lindt & Sprüngli a anunțat încă de anul trecut că va scumpi din nou produsele pentru a compensa costurile. În spatele acestor cifre se află dramele a 4 până la 6 milioane de mici fermieri care produc 90% din cacaoa lumii. Mulți dintre ei, descurajați de volatilitatea prețurilor, și-au vândut terenurile minerilor ilegali de aur, în special în Ghana, ceea ce a redus și mai mult suprafața cultivată.
Simon Lacoume, economist sectorial la Coface, a avertizat că, deși prețurile s-au corectat, „ar fi iluzoriu să vorbim despre o normalizare: sectorul rămâne fragil din cauza constrângerilor structurale și a concentrării geografice foarte ridicate a producției de boabe de cacao.”
S-a terminat criza? Nu chiar
Scăderea recentă a prețurilor nu trebuie să ne inducă în eroare. Problemele de fond persistă. Plantațiile din Africa de Vest sunt îmbătrânite, iar fermierii sunt reticenți să investească în soiuri noi, mai rezistente la boli și la schimbările climatice, din cauza costurilor și a incertitudinii. Dependența extremă de o singură regiune geografică face ca întreaga industrie să fie vulnerabilă la orice șoc local, fie el climatic, economic sau politic. În același timp, cererea globală de ciocolată continuă să crească, impulsionată în special de piețele din Asia și de popularitatea segmentelor premium, precum ciocolata ecologică sau cea cu conținut redus de zahăr. Această presiune constantă pe partea de cerere, cuplată cu o ofertă fragilă, menține prețurile la un nivel ridicat pe termen lung.
Ce ciocolată vom mânca și la ce preț
Consumatorii din România, la fel ca cei din restul Europei, vor continua să simtă efectele acestei crize. Chiar dacă prețul materiei prime a scăzut de la vârfurile istorice, el nu se va întoarce prea curând la nivelurile de dinainte de 2024. Asta înseamnă că prețurile la raft vor rămâne ridicate sau vor scădea foarte lent. Este posibil să vedem în continuare produse cu un conținut mai redus de cacao sau tablete de ciocolată care se micșorează ca gramaj, dar își păstrează prețul, un fenomen cunoscut drept „shrinkflation”. Pe termen lung, soluțiile vin dinspre o agricultură mai sustenabilă. Experți precum Dr. Tonya Lander de la Universitatea Oxford subliniază importanța practicilor agricole care protejează polenizatorii și cresc reziliența culturilor la secetă, cum ar fi agroforesteria. În paralel, Uniunea Europeană impune noi reguli de trasabilitate pentru a combate defrișările, iar certificări precum Fairtrade sau Rainforest Alliance, care asigură un preț corect pentru fermieri, devin tot mai relevante. Pentru consumator, alegerea unei ciocolate certificate devine nu doar o opțiune etică, ci și o contribuție la stabilitatea pe termen lung a unei industrii care ne îndulcește viața.
