România atrage muncitori din Nepal, Sri Lanka și India, cu salarii net superioare

România a devenit o destinație de lucru tot mai căutată pentru angajați din Nepal, Sri Lanka și India, pe fondul unui deficit de personal care persistă în HoReCa, construcții, producție, logistică, transporturi și retail. Miza este simplă pentru ambele părți: companiile acoperă posturi pe care le ocupă greu, iar lucrătorii vin pentru venituri net superioare celor din țările de origine.

În practică, diferența de câștig este suficient de mare încât să schimbe decizia de migrație. Salariul minim din România este de aproximativ 575 de euro, de 2 până la 4 ori peste nivelul minim din Nepal, Sri Lanka și India, iar salariul mediu de la noi poate depăși 1.000 de euro lunar, față de 220-290 de euro în Nepal, 280-380 de euro în Sri Lanka și 320-430 de euro în India.

Pentru angajatorii români, această diferență de venituri a devenit un argument de recrutare într-o piață a muncii tensionată. Numai că atractivitatea nu vine doar din salariul de bază. Ofertele nete din România pentru acești angajați pornesc de la 2.700 și 3.500 de lei, iar în unele ocupații veniturile urcă mult peste acest prag.

Un exemplu relevant este cel al șoferilor profesioniști, unde un post poate trece de 5.000-10.000 de lei pe lună, în funcție de experiență, diurnă și specificul activității. Diferența față de salariile medii din țările de origine este, în astfel de cazuri, de câteva ori mai mare, ceea ce explică de ce România a intrat pe harta recrutării pentru Asia de Sud.

Deficitul de personal împinge recrutarea spre sectoarele cu muncă greu de acoperit

Cei mai mulți lucrători străini sunt atrași de domeniile în care firmele românești au dificultăți persistente de angajare. Este vorba despre HoReCa, construcții, producție, logistică, transporturi și retail, sectoare în care nevoia este una imediată și ține de funcționarea curentă a afacerilor, nu doar de extindere.

Iar această mișcare spune ceva și despre piața locală a muncii. Pe de o parte, unele companii fac concedieri sau chiar se închid. Pe de altă parte, alte firme importă personal pentru posturi pe care nu reușesc să le ocupe suficient de repede în România. Rezultatul este un paradox economic: există presiune pe costuri și, simultan, lipsă de oameni în meserii și activități esențiale.

Pentru cititorul care urmărește efectele în economie, asta înseamnă că deficitul de personal nu mai este o problemă izolată a restaurantelor sau a șantierelor. El se vede în lanțul de aprovizionare, în transport, în depozite și în comerț, adică în zone care influențează termenele de livrare, capacitatea de producție și costurile de operare.

Salariul nu este singurul avantaj, iar cazarea cântărește în decizia de plecare

Pe lângă bani, condițiile oferite de angajatori pot face diferența între o ofertă acceptată și una refuzată. Potrivit Cancan, companiile care recrutează personal din afara Uniunii Europene merg frecvent dincolo de salariul din contract și suportă o parte din costurile de trai, mai ales la început.

Cosmin Șerban (Managing Director & Co-Founder al TAKT Recruitment) a explicat pentru „Adevărul” că legea nu obligă, în mod general, angajatorul să ofere gratuit și cazare, și masă, însă practica din piață este mai generoasă decât minimul legal.

„În cazul lucrătorilor străini, legislația românească nu impune în mod general angajatorului obligația de a asigura gratuit atât cazarea, cât și masa. Aceste beneficii sunt stabilite prin contractul de muncă, oferta de angajare sau politicile interne ale companiei. În practică, mulți angajatori care recrutează personal din afara Uniunii Europene suportă integral sau parțial costurile de cazare și oferă tichete de masă, mese asigurate ori alte beneficii pentru a facilita integrarea angajaților.”

Asta schimbă calculul real al veniturilor. Dacă o parte din cheltuielile cu locuirea și masa este preluată de firmă, salariul net de 2.700-3.500 de lei valorează mai mult decât aceeași sumă ar valora fără beneficii. Pentru un muncitor venit dintr-o țară unde salariul minim este de 80-90 de euro, 100-150 de euro sau 110-120 euro, diferența devine una care justifică plecarea.

Datele lipsă arată și ce nu se știe încă despre amploarea fenomenului

Există însă și un gol de informații care contează. Nu au fost prezentate până acum date exacte despre numărul lucrătorilor din Nepal, Sri Lanka și India veniți în România în ultimii ani, despre cele mai mari companii care îi angajează sau despre contribuția lor măsurată în taxe, consum ori valoare adăugată în economie.

Dar lipsesc și cifrele oficiale care ar ajuta la o discuție completă despre efectele asupra salariilor românilor din aceleași sectoare. Fără asemenea repere, se poate spune doar ce arată piața la vedere: firmele aduc oameni acolo unde au deficit, iar argumentul central rămâne diferența mare de venit dintre România și țările de origine.

Nici condițiile de integrare socială, dincolo de salariu și beneficii, nu sunt detaliate în informațiile disponibile până acum. Nu a fost anunțat niciun pachet clar de măsuri guvernamentale privind integrarea sau protecția muncii pentru aceste categorii, cel puțin nu în datele publicate până în acest moment.

Faptul cert este că România concurează acum pe piața regională a forței de muncă prin salarii care, chiar dacă nu sunt ridicate la standard vest-european, sunt net superioare celor din Nepal, Sri Lanka și India. Iar în transporturi, unde venitul poate ajunge la 5.000-10.000 de lei lunar, diferența depășește cu mult salariul mediu din cele trei state asiatice.