România e prima în UE la sărăcia extremă în rândul tinerilor, cu 15,1%

România a ajuns pe primul loc în Uniunea Europeană la privațiuni materiale și sociale severe în rândul tinerilor de 15-29 de ani, cu o rată de 15,1% în 2025. Asta înseamnă un nivel de aproape trei ori peste media UE, de 5,8%, într-o categorie de vârstă care ar trebui să intre în muncă, studii superioare sau formare profesională.

Concret, România nu doar depășește media europeană, ci se află și peste următoarele două state din clasament, Grecia cu 14,7% și Bulgaria cu 14,0%. La capătul opus, 10 state membre au coborât sub 3%: Croația, Slovenia, Polonia, Cehia, Estonia, Cipru, Austria, Țările de Jos, Luxemburg și Portugalia. Pentru un cititor din România, diferența nu este statistică, ci una care se vede în șansele de a rămâne în școală, de a intra stabil pe piața muncii și, în multe cazuri, în decizia de a pleca din țară.

Datele vin într-un moment în care vulnerabilitatea economică a tinerilor se suprapune peste un alt indicator slab pentru România: abandonul școlar timpuriu. Când lipsurile materiale severe apar la începutul vieții adulte, costul nu cade doar pe familii, ci și pe piața muncii, care pierde forță de muncă, și pe bugetele publice, care suportă mai târziu presiuni mai mari din zona socială.

Riscul nu se oprește la venituri mici, ci intră în educație și ieșirea din sistem

În Uniunea Europeană, 24,2% dintre tineri s-au confruntat în 2025 cu riscul de sărăcie sau excluziune socială, indicatorul AROPE fiind cu 3,3 puncte procentuale peste cel al populației generale, de 20,9%. Iar 8,2% dintre tinerii din UE locuiesc în gospodării cu intensitate foarte scăzută a muncii, față de 7,9% în populația generală.

În cazul României, imaginea devine și mai apăsată dacă este pusă lângă datele despre educație. 15,5% dintre tinerii de 18-24 de ani au părăsit timpuriu sistemul de educație și formare profesională în 2025, față de media UE de 9,1%. Diferența este de 6,4 puncte procentuale, iar România rămâne ultima din Uniune și la acest capitol.

Eurostat a sintetizat această discrepanță într-o comparație directă între statele membre.

„În 2025, o medie de 9,1% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani din UE au părăsit timpuriu sistemul de educație și formare profesională. În țările UE, proporția celor care au abandonat pregătirea a variat de la 2,1% în Croația la 15,5% în România.”

Comparația cu Croația este relevantă și pentru dimensiunea decalajului: 2,1% acolo, față de 15,5% în România. Grecia, Irlanda și Polonia au fost toate sub 4%, adică la mai puțin de o treime din nivelul românesc.

Sărăcia tinerilor vine peste o sărăcie generală deja cea mai ridicată din UE

Problema nu apare izolat la generația tânără. România era deja pe primul loc în Uniunea Europeană la sărăcia severă generală, cu 17,2% în 2024, înaintea Bulgariei, cu 16,6%, și a Greciei, cu 14%. La polul opus, Slovenia și Croația aveau câte 1,8%, iar Polonia 2,3%.

Asta arată că tinerii intră în viața adultă dintr-un mediu social care pornește deja cu dezavantaje mari. Dacă aproape unul din cinci români trăiește în sărăcie severă, presiunea se transferă și asupra celor aflați la început de drum, exact în anii în care ar trebui să acumuleze educație, calificări și experiență de muncă.

Potrivit Libertatea, noile date Eurostat confirmă o problemă structurală, nu un accident statistic de un an. Media europeană la privațiuni severe în rândul tinerilor a rămas 5,8% și în 2025, neschimbată față de 2024, iar nivelul din România rămâne mult peste acest prag și chiar peste rata înregistrată la populația totală din UE, de 6,3%.

Miza economică este exodul forței de muncă tinere

Când tinerii combină lipsuri materiale severe cu ieșirea timpurie din educație, rezultatul cel mai probabil este o intrare mai slabă pe piața muncii din România. Iar pentru o parte dintre ei, alternativa devine migrația. Datele publicate acum nu măsoară direct plecările, dar legătura economică este clară: unde perspectivele de venit și formare sunt slabe, tentația de a căuta altă piață a muncii crește.

Și costul nu este doar individual. O economie care pierde tineri activi pierde contribuabili viitori și personal calificat, într-un moment în care multe sectoare reclamă deja deficit de forță de muncă. Pentru sistemele sociale, inclusiv pensiile, asta înseamnă bază mai mică de contribuții și presiune mai mare în timp.

Dar datele disponibile până acum nu arată ce măsuri concrete intenționează Guvernul să adopte pentru a reduce rapid aceste două rate, cea a sărăciei severe în rândul tinerilor și cea a abandonului școlar. Nu au fost anunțate nici, în aceste date, programe noi sau sume precise legate de fonduri europene dedicate exclusiv acestei probleme.

Ce spune comparația europeană despre distanța pe care România o are de recuperat

Diferența față de statele cu rezultate bune este mare și pe ambele fronturi. La privațiuni severe în rândul tinerilor, România are 15,1%, în timp ce un grup de 10 state membre a coborât sub 3%. La abandon școlar, România are 15,5%, iar Croația 2,1%. Cu alte cuvinte, decalajul nu mai este unul marginal, ci de câteva ori peste nivelul țărilor care au controlat aceste probleme.

Iar asta schimbă și lectura internă a cifrelor. Nu este vorba doar despre gospodării sărace, ci despre o dificultate de a transforma anii de școală și începutul de carieră într-o traiectorie stabilă. Pentru familii, asta înseamnă costuri mai mari și șanse mai mici de mobilitate socială. Pentru stat, înseamnă dezvoltare încetinită pe termen lung.

Ultimul reper rămâne cel mai simplu și cel mai greu de ignorat: în 2025, România este prima în UE atât la privațiuni materiale și sociale severe în rândul tinerilor, cu 15,1%, cât și la abandon școlar timpuriu, cu 15,5%.