Sonda Mars Express a surprins dune de până la 100 de metri înălțime în craterul Kaiser
Sonda Mars Express a Agenției Spațiale Europene a surprins în craterul marțian Kaiser dune de până la 100 de metri înălțime, comparabile cu o clădire de zeci de etaje. Brumă depusă pe versanții orientați spre sud le dă un aspect neobișnuit, de valuri metalice.
Craterul Kaiser, cu un diametru de 207 kilometri, se află în zonele înalte din emisfera sudică a planetei Marte. În interiorul său, o mare parte din fundul craterului este acoperită de un câmp continuu de dune întunecate.
Aceste imagini oferă mai mult decât un spectacol vizual. Datele din craterul Kaiser aduc indicii despre istoria climatică a planetei Marte și despre prezența apei în trecut, esențiale pentru înțelegerea evoluției planetei și a potențialului său de a susține viața.
Valuri metalice și dune Barcană
Reprezentanții ESA au descris astfel peisajul observat de sondă:
„O mare parte din fundul craterului Kaiser este acoperită de valuri întunecate, distincte și aproape strălucitoare, care par sculptate în metal.”
Aspectul ușor metalic nu vine din compoziția nisipului, ci din depunerile de brumă de pe pantele orientate spre sud. Potrivit NASA, majoritatea dunelor din această zonă sunt de tip barcană, în formă de semilună, specifice suprafețelor dure cu o cantitate redusă de nisip.
Urmele unei istorii geologice vechi
Regiunea poartă și urmele unei istorii geologice foarte vechi. În ultimii aproximativ 4 miliarde de ani, zona a fost intens bombardată de meteoriți, iar rezultatul este apariția frecventă a craterelor suprapuse, cum relatează Descopera.
Urmele se văd atât de clar pe Marte deoarece, spre deosebire de Pământ, unde atmosfera distruge meteoriții mici, iar oceanele și activitatea tectonică șterg în timp semnele impacturilor, planeta roșie păstrează aproape intacte aceste cratere vreme de miliarde de ani. Acest lucru se datorează atmosferei rarefiate și lipsei unor procese geologice majore.
Unde se vede trecutul cu apă
În zonele curățate de vânt, cercetătorii au identificat roci argiloase deschise la culoare și consideră că în regiune ar fi existat o perioadă cu apă mult mai prezentă decât astăzi.
Și versanții craterelor completează acest tablou. Unele dintre cele mai vechi ravene și canale ar putea fi rezultatul topirii gheții sau al deplasării solului cauzate de rezervoare subterane de apă înghețată, potrivit ESA.
