Statele arabe nu pot vărui istoricul în Siria în domeniul drepturilor omului

„Am fugit de conflictul din Siria pentru a căuta refugiu în Liban… Acum, Libanul m-a deportat înapoi în Siria, unde același guvern din care am fugit continuă să conducă cu o mână de fier. Voi fi fie arestat, recrutat, torturat, fie muri de foame. Dar nu contează (care) pentru că rezultatul este același – sunt condamnat”, mi-a spus Ashraf.

Disperarea lui reflectă sentimentele refugiaților sirieni din întreaga lume, în timp ce urmăresc statele arabe întâmpinând înapoi președintele sirian Bashar al-Assad în Liga Arabă. Ashraf consideră evoluțiile recente drept „marea trădare” a revoltei siriene a lumii arabe.

Apropierea statelor arabe de Siria este cel puțin ipocrită.

După un deceniu în care au condamnat crimele și încălcările guvernului sirian împotriva propriului popor, liderii arabi îl salută înapoi, nesocotind responsabilitatea penală pe care încă o deține.

RecomandăriPreşedintele sirian Farouk al-Sharaa se află la Washington pentru a întări relațiile dintre Siria și Statele Unite

Discursul regelui Abdullah al Iordaniei la summitul Ligii Arabe din 19 mai este destul de indicativ pentru ceea ce statele arabe încearcă să realizeze. „Poporul sirian fratern a plătit un cost ridicat (în timpul conflictului sirian) care a avut repercusiuni asupra noastră tuturor. Astăzi salutăm revenirea Siriei în Liga Arabă ca un pas important, sperăm că va contribui la eforturile de a pune capăt crizei”, a spus el.

Dar oricât de mult investesc liderii arabi în reabilitarea imaginii guvernului sirian prin invitații la conferințe globale și deschideri diplomatice, ei nu vor putea șterge 12 ani de crime de război și crime împotriva umanității pe care le-a comis.

Ar putea părea naiv să sugerăm că statele arabe ar trebui să fie investite în protecția drepturilor omului în Siria, având în vedere că multe dintre ele au înregistrări abisale în materie de drepturi acasă. Cu toate acestea, ei au responsabilitatea de a se asigura că recenta dezgheț a relațiilor nu încurajează guvernul sirian să calce în continuare drepturile omului.

Unele state arabe, cum ar fi Iordania și Libanul, au început deja să exploateze întoarcerea Siriei în țara arabă pentru a face eforturi pentru întoarcerea refugiaților. Iordania caută să obțină sprijin regional pentru schema sa de „întoarcere voluntară”, în timp ce Libanul a intensificat deportările forțate.

Între timp, nu pare că guvernul sirian este interesat să facă concesii politice serioase sau să-și îmbunătățească situația în drepturi pentru a „încheia criza”. În loc să ia măsuri pentru a asigura întoarcerea voluntară, sigură și demnă a refugiaților, autoritățile siriene folosesc cardul de refugiat pentru a face presiuni asupra statelor arabe pentru ajutor financiar și sprijin pentru reconstrucție, în timp ce continuă să provoace teroare pe cei repatriați.

Un refugiat care fusese trimis înapoi din Liban mi-a spus recent că a fost arestat de armata siriană și a trebuit să-și plătească toate economiile – aproximativ 1.500 de dolari – pentru a fi eliberat. Prietenii săi care au fost deportați împreună cu el sunt încă ținuți de Divizia a patra a armatei siriene, deoarece nu pot plăti pentru eliberarea lor.

RecomandăriCOP29 a respins cel mai recent proiect de acord pentru climă la fel şi SUA, China și statele arabe

Am auzit, de asemenea, despre arestarea și deportarea recentă de către Liban a patru bărbați, care dezertaseră din armata siriană. Odată ajunsi pe teritoriul sirian, au fost transferați la Filiala Palestina, o divizie de informații renumită pentru utilizarea torturii și a altor rele tratamente față de deținuți.

Detenția și maltratarea persoanelor returnate fac parte din încălcările sistematice ale guvernului sirian, inclusiv arestări arbitrare, dispariții forțate, tortură și alte rele tratamente, decese în detenție și execuții extrajudiciare în urma unor procese simulate, care constituie crime împotriva umanității.

100.000 de persoane din Siria au dispărut

Amploarea acestor atrocități, comise cu deplină impunitate, a escaladat după declanșarea revoltei din 2011, dar autoritățile siriene le-au comis de câteva decenii înainte pentru a înăbuși disidența. Aceste crime nu numai că au devastat populația siriană, dar au produs și multiple crize ale drepturilor omului, inclusiv cea în care cei peste 100.000 de persoane din Siria au dispărut.

Din 2011, am vorbit cu zeci de femei ai căror fii, soți, frați sau alte rude au fost dispăruți forțat pentru că și-au exercitat drepturile la libertatea de exprimare și de întrunire pașnică, pentru că desfășoară activități umanitare sau pur și simplu pentru că au fost percepute ca simpatizanți ai opoziției.

Aceste femei mi-au povestit despre imensul bilant psihologic pe care l-a avut asupra lor trăirea într-o perpetuă incertitudine cu privire la soarta celor dragi, deoarece s-au luptat cu negările guvernamentale și cu sprijinul insuficient din partea comunității internaționale. Ei – și sirienii în general – merită mai bine.

Țările arabe au o responsabilitate față de poporul Siriei pe care nu o pot evita în continuare. Ei trebuie să recunoască public istoricul teribil al guvernului sirian în domeniul drepturilor omului, să pună capăt returnării refugiaților sirieni și să solicite responsabilitate, încetarea utilizării torturii și a altor rele tratamente și dispariții forțate. Ei ar trebui să-și folosească influența asupra guvernului sirian pentru a asigura întoarcerea voluntară în siguranță a refugiaților.

Mai mult, familiile celor dispăruți și ale supraviețuitorilor fac împinge pe Adunarea Generală a ONU să înființeze un organism independent însărcinat să investigheze soarta și locul în care se află cei dispăruți. Au nevoie de sprijinul statelor arabe; este crucial ca, atunci când va veni momentul, toate statele arabe să voteze în favoarea creării acestei instituții.

Orice altceva în afară de asta va fi un mesaj către guvernul sirian – și către alții din regiune – că comiterea de crime atrocități la scară în masă nu are consecințe pe scena mondială.

Sursa – www.aljazeera.com