Studiu leagă nivelul de Vitamina D la 50 de ani de riscul de demență
Nivelurile ridicate de vitamina D în sânge la vârsta mijlocie par a fi asociate cu depozite mai scăzute de proteină tau în creier, un marker important pentru boala Alzheimer. Aceasta este concluzia unui nou studiu publicat în revista „Neurology” a Academiei Americane de Neurologie, care a analizat datele pe o perioadă de 16 ani.
Descoperirea arată însă doar o corelație statistică, nu și o dovadă a unui efect protector direct.
Ce arată noul studiu
Cercetarea s-a bazat pe o observație pe termen lung a 793 de adulți, care aveau în medie 39 de ani la începutul monitorizării și nu sufereau de demență. Oamenii de știință le-au măsurat nivelurile de vitamina D din sânge o singură dată. Scanările cerebrale au fost efectuate aproximativ 16 ani mai târziu pentru a căuta depozite de proteine anormale.
Analiza a relevat o legătură clară: persoanele cu niveluri mai ridicate de vitamina D au prezentat ulterior depozite mai mici de proteină tau. Acest lucru a fost observat atât la nivelul întregului creier, cât și în regiuni deosebit de sensibile pentru memorie și orientare, precum cortexul entorinal, girusul parahipocampic și amigdala.
„Aceste rezultate sunt promițătoare deoarece sugerează o legătură între nivelurile mai ridicate de vitamina D la începutul vârstei mijlocii și o expunere mai mică la tau, în medie, 16 ani mai târziu”, a declarat autorul studiului, Martin David Mulligan.
O corelație, nu o cauză directă
Cercetătorii subliniază că rezultatele trebuie privite cu prudență. Studiul demonstrează o asociere, dar nu poate stabili o relație de cauză și efect. Sunt necesare studii suplimentare pentru a clarifica dacă un nivel mai ridicat de vitamina D influențează în mod direct riscul de demență.
Mai exact, Martin David Mulligan a explicat că „aceste rezultate sugerează că nivelurile mai ridicate de vitamina D la vârsta mijlocie pot fi protectoare. În același timp, nivelurile scăzute ar putea fi un factor de risc modificabil.”
Studiul are și câteva limitări. Nivelurile de vitamina D au fost măsurate o singură dată, iar eventualele schimbări în stilul de viață sau în dietă de-a lungul celor 16 ani nu au fost luate în considerare.
Însă momentul ales pentru măsurători este important. Participanții se aflau la mijlocul vieții, o etapă în care mulți factori de risc pot fi încă influențați. „Vârsta de mijloc este o fază în care schimbările factorilor de risc pot avea un impact mai mare”, a mai explicat Mulligan.
Diferența dintre proteina tau și amiloid
Pe lângă proteina tau, o altă proteină joacă un rol în dezvoltarea demenței: amiloidul. Aici, studiul a prezentat o imagine diferită. Nu s-a găsit nicio corelație între nivelurile de vitamina D și depozitele de amiloid, valorile măsurate rămânând stabile.
Acest lucru sugerează că vitamina D nu pare să afecteze toate procesele degenerative din creier în mod egal. Modificările timpurii ale bolii Alzheimer par a fi mai puternic asociate cu proteina tau, în timp ce amiloidul se acumulează adesea mai târziu în evoluția bolii.
În cadrul studiului, nivelul mediu de vitamina D a fost de 38,1 nanograme pe mililitru. Aproximativ 34% dintre participanți aveau niveluri sub 30 de nanograme pe mililitru, iar doar 9% prezentau deficiențe severe, sub 20 de nanograme pe mililitru. Doar 5% dintre persoanele analizate luau suplimente alimentare cu vitamina D.
