Tiparul Trump lovește din nou Europa se teme că va plăti scump criza din Ormuz
Liderii Uniunii Europene se tem că vor fi lăsați să suporte singuri costurile uriașe ale crizei din Strâmtoarea Ormuz, după intervențiile lui Donald Trump. Oficialii de la Bruxelles, citați de Politico, avertizează asupra unui „tipar” periculos, în care SUA declanșează o criză, negociază o ieșire, iar Europa rămâne să plătească pentru stabilizarea pe termen lung. Consecințele economice și de securitate ar putea fi majore pentru continent.
Iar factura pentru criza din Ormuz se anunță una istorică.
„Plătim pentru Gaza, plătim pentru Ucraina, acum plătim pentru Ormuz”
Sentimentul de frustrare este tot mai puternic în rândul diplomaților europeni. Aceștia acuză că, după anunțul unui acord de încetare a focului cu Iranul, Europa este din nou chemată să „repare” situația sau să finanțeze securitatea regională. Este o dinamică pe care oficialii o recunosc din crizele anterioare gestionate de administrația Trump.
„E deja un tipar”, a declarat pentru Politico Nacho Sánchez Amor, parlamentar socialist și membru al Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European. El a explicat cum vede Bruxelles-ul distribuirea costurilor în marile crize globale. „În Gaza, vom plăti pentru reconstrucție. În Ucraina, plătim pentru război – practic singuri în acest moment. Acum s-ar putea să trebuiască să plătim pentru a curăța Strâmtoarea Hormuz”.
Declarația subliniază o ruptură de încredere în relația transatlantică. „NATO ar trebui să se bazeze pe loialitate reciprocă”, a adăugat europarlamentarul. „Dar așa nu funcționează.”
Costuri de miliarde și riscul unei noi taxe de tranzit
Scenariul luat în calcul de liderii europeni este complicat și extrem de costisitor. Principalele puteri navale ale UE, precum Franța, Germania și Regatul Unit, ar putea fi nevoite să finanțeze direct operațiuni complexe de escortare a navelor comerciale. Mai mult, ar putea fi necesară o operațiune amplă de deminare a strâmtorii, o misiune periculoasă și scumpă.
Dar riscurile nu sunt doar de natură militară. Pe lângă costurile operaționale, apare și spectrul unor taxe suplimentare pentru navele comerciale europene. Acestea ar putea fi obligate să plătească sume considerabile doar pentru a tranzita zona, o posibilitate alimentată de sugestia lui Trump privind o „asociere comună” cu Iranul și Omanul pentru impunerea unor tarife de tranzit.
O astfel de taxă ar lovi direct în economia europeană. Pe fondul acestor tensiuni, analiștii se așteaptă ca prețurile la energie în Europa să rămână ridicate pentru săptămâni sau chiar luni, chiar și în cazul în care armistițiul este respectat. Acest lucru ar alimenta inflația și ar pune presiune suplimentară pe industrie și pe consumatorii finali.
Miza uriașă a securității maritime
Deși liderii europeni au salutat public anunțul privind armistițiul ca pe un succes diplomatic, în spatele ușilor închise îngrijorările persistă. Redeschiderea sigură a strâmtorii, un coridor necesar pentru comerțul global, rămâne incertă. Situația este tensionată, mai ales după ce Iranul a anunțat reînchiderea Ormuzului și a transmis un avertisment dur: „navele care încearcă să treacă fără permisiune vor fi țintite și distruse”.
În acest context, Europa pare să se pregătească să acționeze pe cont propriu. Președintele francez Emmanuel Macron a declarat că un grup de 15 țări, inclusiv Franța, este gata să „faciliteze reluarea traficului maritim” prin strâmtoare, dar a condiționat acest lucru: „odată ce condițiile vor fi potrivite”.
Costurile unei astfel de operațiuni sunt uriașe. Un exemplu relevant din istorie este operațiunea „Earnest Will” din 1987-1988. Misiunea condusă de SUA pentru a proteja tancurile petroliere în timpul războiului Iran-Irak a costat echivalentul a peste un miliard de dolari în valoarea actuală.
Un diplomat al UE a confirmat pentru Politico, sub protecția anonimatului, că angajamentul european nu este un cec în alb. „Lucrul esențial este că această încetare a focului trebuie să se mențină. Dar angajamentul Franței, Germaniei, Regatului Unit de a curăța strâmtoarea nu este un cec în alb”.
