Traficul prin Strâmtoarea Ormuz a scăzut cu 90% după ce Iranul a impus o taxă de trecere

Iranul pare să fi preluat controlul de facto asupra Strâmtorii Ormuz, cea mai importantă rută maritimă pentru transporturile de petrol din lume. Teheranul a instituit un sistem ce seamănă cu o „cabină de taxare”, forțând navele comerciale să intre în apele sale teritoriale pentru a fi verificate de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice. Mișcarea a dus la o prăbușire de 90% a traficului naval și la o explozie a prețurilor globale la petrol.

Doar 150 de nave într-o lună

Cifrele vorbesc de la sine. De la 1 martie, doar aproximativ 150 de nave, incluzând petroliere și portcontainere, au mai tranzitat strâmtoarea, conform datelor de la firma de informații maritime Lloyd’s List Intelligence. Să fim serioși, asta înseamnă puțin mai mult decât traficul normal dintr-o singură zi dinainte de război. Această blocadă parțială a provocat deja penurii alarmante în țările asiatice, puternic dependente de petrolul din Golful Persic.

Și totuși, pentru Iran lucrurile stau puțin diferit. Terminalul iranian de pe insula Kharg a încărcat 1,6 milioane de barili în martie, un volum aproape neschimbat față de lunile de dinaintea conflictului, arată firma de analiză Kpler. Cum vine asta? E simplu. Majoritatea clienților sunt rafinării mici, private, din China, care, e drept, nu par foarte preocupate de sancțiunile americane.

Cine mai are curaj să treacă

O analiză a navelor care totuși s-au încumetat să treacă arată o imagine clară a noii realități. Dacă la începutul războiului navele cu legături iraniene reprezentau 60% din tranzit, în ultimele zile procentul a sărit la aproximativ 90%. Per total, dincolo de dominația iraniană (24% din totalul tranzitelor), doar nave afiliate Greciei (18%) și Chinei (10%) mai apar constant pe radare.

Dar nu toate apar pe radare.

Aproximativ jumătate dintre nave își dezactivează sistemele de identificare radio înainte de a intra în strâmtoare, reapărând pe partea cealaltă, în Golful Oman. V-ați întrebat vreodată de ce ar face cineva asta? Probabil pentru a evita să devină o țintă.

Un preț sângeros plătit pe mare

Prudența este mai mult decât justificată. Cel puțin 18 nave au fost lovite de la începutul conflictului. Iar bilanțul uman este și mai sumbru. Potrivit Organizației Maritime Internaționale a ONU (agenția care urmărește securitatea maritimă), cel puțin șapte membri ai diferitelor echipaje au fost uciși în aceste atacuri. Organizația nu a specificat, însă, ce națiune se află în spatele loviturilor.

Prin comunicările trimise către autoritatea maritimă a Națiunilor Unite, Iranul nu face decât să-și oficializeze noul rol de paznic al strâmtorii. Ceea ce era un control de facto se transformă, sub ochii tuturor, într-un regim de taxe vamale impus prin forță.