Tragedia de la miriște 15 morti și găuri uriașe în legea românească
Primăvara de-abia a început, dar România arde deja. La Vidolm și Râmeț, în județul Alba, pompierii s-au luptat ieri cu flăcările care au cuprins sute de metri pătrați de vegetație uscată. O femeie a suferit arsuri. Acestea nu sunt incidente izolate, ci semnalul de start pentru un nou sezon al incendiilor provocate, un fenomen care a plasat România în topul rușinos al Europei și a ucis 15 oameni într-un singur an. Deși legea prevede amenzi de mii de lei, datele arată o realitate cruntă: mii de incendii, dar aproape nicio sancțiune. Analizăm de ce se repetă istoria în fiecare primăvară, care sunt costurile reale dincolo de cifre și de ce autoritățile par neputincioase.
Un început de sezon în forță
Data de 11 martie 2026 găsește deja echipajele ISU în teren. Pompierii din Câmpeni și Aiud au intervenit pentru a stinge focurile din Alba, unde flăcările s-au întins pe aproape 800 de metri pătrați la Vidolm și au rănit o persoană la Râmeț. Fenomenul e mai mult decât local, ci regional. Peste Prut, în Republica Moldova, situația este și mai gravă. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență de la Chișinău a raportat că în ultimele 24 de ore au fost mistuite peste 180 de hectare de vegetație în 55 de intervenții. Focare de zeci de hectare au fost înregistrate în raioanele Orhei, Hîncești și Ungheni, demonstrând că odată cu încălzirea vremii, vechile obiceiuri periculoase revin.
România, campioană europeană la hectare arse
Cifrele din anii trecuți conturează un tablou sumbru. România a fost, în mod repetat, pe podiumul european al incendiilor de vegetație. În 2022, țara noastră a ocupat locul 2 în Uniunea Europeană, cu un record de 162.518 hectare de teren pârjolit, arată datele Sistemului European de Informații privind Incendiile Forestiere (EFFIS). Rapoartele europene sunt clare: 9 din 10 astfel de incendii sunt provocate de mâna omului. „Curățenia de primăvară”, o practică adânc înrădăcinată, se transformă anual într-un dezastru național. În 2022, pompierii români au avut 23.772 de intervenții pentru stingerea incendiilor de vegetație, aproape dublu față de anul precedent.
„Am dat foc de mii de ori, nu credeam că voi păți ceva acum.”
Aceasta este replica auzită frecvent de pompieri de la cei care au scăpat focul de sub control. Oamenii dau foc miriștilor sau resturilor vegetale din curți, convinși că fac un bine sau că nu li se poate întâmpla nimic. Realitatea îi contrazice tragic. În 2022, 15 persoane și-au pierdut viața în astfel de incendii, iar alte 42 au fost rănite. Poveștile din spatele statisticilor sunt cutremurătoare. Un bărbat din Răzvad, Dâmbovița, a plecat să-și curețe grădina și nu s-a mai întors. Vântul a întețit flăcările, iar familia l-a găsit carbonizat, recunoscându-l, conform martorilor, „doar după adidași”. Într-un alt caz, în Ialomița, o femeie cu mobilitate redusă a fost găsită arsă la colțul casei, după ce focul pornit în curte a cuprins întreaga gospodărie. Un vecin povestește că, inițial, „ziceai că e o buturugă acolo”.
De ce dăm foc? Mitul îngrășământului și realitatea din sol
Motivația principală pare a fi o combinație de tradiție și economie. Mulți fermieri cred că arderea miriștii curăță terenul de dăunători și că cenușa rezultată este un îngrășământ natural excelent. Opiniile experților sunt însă împărțite și subliniază complexitatea problemei. Mihail Dumitru, director științific la ICPA București, avertizează că practica este, în primul rând, ilegală. El explică faptul că incendierea distruge materia organică, esențială pentru sănătatea solului, și crește riscul de eroziune. Doar că geomorfologul Liviu Buzilă de la UBB Cluj susține că un foc rapid, de miriște, nu afectează fauna din sol în profunzime și că cenușa poate fi benefică. Problema reală, recunoscută de ambii, este că pentru mulți fermieri este mult mai ieftin și rapid să dea foc decât să aplice metode agrotehnice corecte. Însă costurile ascunse sunt uriașe. Cosmin Sicora, directorul Grădinii Botanice din Jibou, atrage atenția că focul distruge rezervele de semințe din sol, afectând biodiversitatea fânețelor, considerate printre cele mai bogate din lume. „O zonă incendiată rămâne așa zece ani”, spune biologul. Mai mult, arderea eliberează în atmosferă tot dioxidul de carbon pe care plantele l-au stocat.
Amenzi pe hârtie, indulgență pe teren
Legea interzice clar arderea miriștilor, iar amenzile pot ajunge până la 6.000 de lei. Fermierii care beneficiază de subvenții europene prin APIA riscă și mai mult: reducerea sau chiar pierderea completă a ajutoarelor financiare, o practică aplicată strict în alte state UE. De exemplu, în Irlanda, în 2025, au fost amendați 283 de fermieri pentru incendieri ilegale, o creștere de peste cinci ori față de anul anterior, semnalând o înăsprire a controalelor. În România, însă, cifrele arată o discrepanță uriașă între numărul de incendii și cel de sancțiuni. În perioada 2020-2023, la zeci de mii de intervenții, inspectorii IGSU au dat doar 480 de amenzi. Nici la APIA situația nu stă mai bine. În 2022, anul cu peste 23.000 de incendii, doar 4.287 de fermieri din peste 1,4 milioane de solicitanți au fost sancționați pentru nerespectarea acestei reguli. Problema este că, de multe ori, autorul nu este prins. Focul este observat târziu, iar cel care l-a pornit dispare fără urmă. Astfel, legea rămâne în mare parte neaplicată, iar ciclul distrugerii și al tragediilor se reia în fiecare an, odată cu venirea primăverii.
Surse:
