Transplantul de uter aduce 27 de nasteri la o clinica din Dallas. Cum functioneaza procedura
Aproximativ una din 500 de femei nu are un uter funcțional, organul absolut necesar pentru a purta o sarcină. Această afecțiune blochează șansa de a deveni mamă pe cale naturală, dar medicii au transformat o procedură chirurgicală experimentală într-o realitate clinică palpabilă. Peste 70 de bebeluși s-au născut la nivel global în ultimul deceniu datorită transplantului de uter.
Datele de la cel mai mare centru din lume
Cifrele raportate în Journal of the American Medical Association pe 1 mai arată clar eficiența procedurii. În perioada 2016-2026 la Baylor University Medical Center din Dallas, care are cel mai mare centru de transplant de uter din lume, 44 de femei au trecut prin această operație. La o lună după intervenție, 37 de paciente aveau un uter transplantat cu succes. Până în aprilie 2026, 33 dintre aceste femei au primit un transfer de embrioni.
31 dintre ele au rămas însărcinate, iar 27 au născut deja.
Dintre cele 27 de mame, 23 au un copil, iar patru au câte doi copii. Opt femei au suferit complicații, cel mai des diabet gestațional sau hipertensiune arterială, probleme medicale care pot apărea în orice sarcină. La naștere, toți bebelușii au primit un scor de sănătate, sau scor Apgar, care atribuie puncte pentru măsuri de sănătate inclusiv ritmul cardiac și respirația imediat după naștere, de cel puțin 7 din 10 la cinci minute. Unsprezece nou-născuți au ajuns la terapie intensivă neonatală pentru că s-au născut prematur, cu internări între câteva zile și aproape două luni.
O experiență donată și pașii medicali
Ce înseamnă asta concret pentru o femeie care primește diagnosticul de infertilitate absolută? Așa cum subliniază un raport amplu publicat recent de Sciencenews, tehnica medicală a evoluat enorm, iar organele provin atât de la donatoare în viață, cât și decedate. Chirurgul Liza Johannesson a făcut parte din echipa din Suedia care a obținut prima naștere în 2014, iar apoi s-a mutat la centrul din Dallas, care a bifat prima naștere din SUA trei ani mai târziu.
Medicul explică progresul tehnicii: „Funcționează cu o fiabilitate din ce în ce mai mare. Majoritatea transplanturilor au succes și printre acele paciente cu un uter funcțional care este viabil la 30 de zile după transplant, majoritatea ajung de fapt să aibă un bebeluș sănătos. Aceasta este cu adevărat schimbarea cheie, că odată ce un uter prinde, șansele de sarcină și naștere cu făt viu sunt cu adevărat puternice. Am trecut de la o procedură foarte experimentală la ceva ce oferim acum clinic pacientelor.”
„Transplantăm femei care au ceva numit infertilitate absolută din cauză uterină și asta înseamnă cu adevărat că uterul este problema, de aceea nu pot purta o sarcină sau naște. Pentru a fi candidată, trebuie să fii destul de sănătoasă în general și între vârstele de 18 și 40 de ani. Nu suntem stricți cu privire la 40, dar nu vrem mai în vârstă de 45 clar, pentru că asta adaugă mult stres suplimentar și mult risc suplimentar la procedură”, a declarat Johannesson.
Totul începe cu fertilizarea in vitro, procedură cunoscută sub acronimul FIV. „Pacientele creează și congelează embrioni înainte de transplantare. Nu vrem să transplantăm pe cineva fără a avea posibilitatea fertilizării, pentru că acesta este tot scopul.” Știm bine că și în România accesul la procedurile FIV (o afecțiune care lovește mii de cupluri anual) este o provocare financiară constantă, iar programele de stat acoperă doar parțial nevoile reale ale viitorilor părinți.
„Apoi ajungi la operația de transplant în sine. Aceea este o procedură chirurgicală complexă, dar, implică conectarea uterului la vasele de sânge și canalul vaginal al primitoarei. Chiar dacă te naști fără uter, ai un vagin și ai toate vasele pelvine. Le fac un examen ginecologic după aceea. Dacă nu aș ști, nu aș putea niciodată să spun că acel uter nu a fost acolo de la început, pentru că arată complet normal”, a detaliat medicul.
Monitorizarea sarcinii și provocările financiare
„De obicei, primitoarele încep să aibă menstruație în câteva luni, ceea ce este primul semn că uterul funcționează. De acolo, trecem la primul transfer de embrion, la aproximativ trei luni după transplantarea în sine. Dacă apare sarcina, atunci este monitorizată îndeaproape și apoi livrăm prin cezariană. Unele dintre primitoare nu vor o altă sarcină sau nu au reacționat atât de bine la imunosupresie sau există complicații medicale, așa că scoatem uterul. Dar multe dintre ele vor să meargă pentru a doua și poate chiar a treia sarcină. Lucrul important este că scoatem uterul după ce călătoria este gata, pentru că nu vrem ca ele să ia medicamente imunosupresoare pentru tot restul vieții lor.”
Legat de donatoare, chirurgul a precizat că se așteptau la o proporție egală între persoane în viață și decedate. Doar că lucrurile au stat diferit pe teren. „Când am început, atât de multe donatoare în viață din toate colțurile SUA ne-au contactat și chiar au vrut să își dea uterul cuiva. Așa că s-a dovedit că facem aproape exclusiv donatoare în viață. Am intervievat acele donatoare despre care este motivația de a face acest lucru. Acesta a fost firul comun prin toate: că sarcina și nașterea au fost un lucru atât de important în propriile lor vieți încât au vrut să doneze asta altcuiva. Ele nu donează un organ în sine, aproape o experiență altcuiva.”
Iar pacientele simt exact același lucru, conform unui studiu publicat în 2021 în American Journal of Surgery. „Am vrut să pot să mă uit în jos și să îmi văd burta crescând și să îmi simt bebelușul lovind”, a mărturisit o participantă. O alta a adăugat: „Chiar dacă nu funcționează pentru mine, am vrut să pot merge înainte cu cercetarea pentru altele cu infertilitate absolută din cauză uterină.”
Dincolo de cifre, vorbim până la urmă despre o procedură costisitoare care depinde de finanțări masive. „La începutul domeniului, multe instituții au plătit pentru transplanturi. Pana la urma banii se termină. Până acum companiile de asigurări nu au niciun interes în a acoperi asta. Multe companii de asigurări nu acoperă FIV, deci nu este doar transplantul de uter. Avem mult de lucru acolo pentru că chiar acum este o procedură costisitoare și multe dintre paciente trebuie să plătească mult ele însele și acesta este ultimul lucru pe care îl vrem. Nu vrem ca acest lucru să fie doar pentru cei bogați.” Primul bebeluș care s-a născut în Suedia în 2014, după un astfel de transplant pionier, se apropie acum de vârsta gimnaziului.
