Ucraina lansează 200-300 de drone pe noapte în Rusia. Atacurile schimbă fundamental doctrinele de război NATO
Ucraina folosește acum dronele nu doar ca sprijin pentru trupele din linia întâi, ci ca instrument central de lovire a țintelor din Rusia, după ce campania sa a trecut de la câteva zeci de aparate pe lună, la începutul anului 2024, la 200-300 de drone lansate în medie în fiecare noapte. Schimbarea contează militar și economic: Kievul încearcă să compenseze lipsa muniției de artilerie și, în același timp, să ducă presiunea războiului în interiorul Rusiei.
Pe scurt, ritmul actual înseamnă o multiplicare de ordinul zecilor față de începutul anului 2024, când erau folosite doar câteva zeci de drone pe lună. Iar diferența nu este doar de volum, ci și de tip de lovire: de la drone comerciale ieftine, adaptate în garaje și laboratoare improvizate, până la drone kamikaze cu rază lungă de acțiune, de tip Liutyi, asamblate de serviciul de informații militare ucrainean GUR și capabile să zboare aproape 2.000 de kilometri cu încărcături explozive de până la 70 de kilograme.
Miza pentru cursul războiului este directă. O dronă FPV, ghidată de operator prin ochelari speciali și care costă adesea doar câteva sute de dolari, poate distruge un tanc sau un blindat rusesc de milioane de dolari. Raportul dintre costul mijlocului de atac și costul țintei lovite schimbă logica frontului: Ucraina încearcă să producă pagube mari cu resurse incomparabil mai mici decât cele necesare într-un război clasic de artilerie.
Dincolo de front, Kievul urmărește și o presiune economică și psihologică asupra Rusiei, prin atacuri care ar putea alimenta penuria de combustibil și creșterea prețurilor. Ideea este simplă: dacă infrastructura și zonele din adâncimea teritoriului rus devin vulnerabile, costul războiului nu mai rămâne limitat la linia frontului.
Atacurile la mare distanță duc războiul în interiorul Rusiei
Joi, Ucraina a lansat cel mai mare atac cu drone asupra Moscovei din ultimii ani, provocând incendii în capitala Rusiei și în împrejurimi, precum și evacuarea celui mai mare aeroport din Rusia, au anunțat oficialii, potrivit AFP. Pentru publicul rus, astfel de lovituri înseamnă mai mult decât pagube punctuale: arată că distanța față de front nu mai garantează siguranța.
Comandantul „Vector” (comandant al unei unități specializate în atacuri la mare adâncime) a descris schimbarea de logică a războiului în termeni direcți.
„Ele sunt acum cea mai importantă carte a noastră în acest război.”
În aceeași explicație, același comandant a spus că Rusia resimte acum pe propriul teritoriu ceea ce, la începutul invaziei, trata diferit.
„La început, rușii credeau că desfășoară o operațiune militară specială. Acum înțeleg că acesta este un război.”
Iar mesajul transmis Moscovei a fost și mai explicit: „Acest război a ajuns acum și în casele voastre. Sperăm că acest mesaj va ajuta Rusia să pună capăt acestui război.”
Dronele ieftine au schimbat raportul dintre soldat, țintă și muniție
Pe teren, transformarea este poate și mai mare decât în atacurile spectaculoase asupra Rusiei. Dronele comerciale modificate au devenit „ochii” soldaților din prima linie și, în același timp, mijlocul lor de lovire, într-un moment în care Ucraina încearcă să acopere un deficit masiv de muniție de artilerie. Asta înseamnă că o unitate din tranșee poate observa și lovi fără să consume același volum de proiectile clasice.
Numai că această schimbare deschide și o cursă tehnologică permanentă. Războiul este descris acum ca o confruntare între sistemele de bruiaj, adică mijloacele de război electronic care încearcă să „orbească” dronele, și software-ul de inteligență artificială menit să le mențină pe traiectorie chiar și când semnalul GPS este complet pierdut.
Experți militari citați de Politico au sintetizat astfel această mutație, conform Libertatea:
„Nu mai vorbim despre un simplu suport aerian, ci despre o rescriere completă a strategiei. Soldatul din tranșee are acum capacitatea de a vedea dincolo de orizont și de a lovi cu precizie milimetrică, fără a se expune direct.”
Pentru armatele NATO, inclusiv pentru statele de pe flancul estic, lecția practică este că bugetul de apărare nu mai poate fi judecat doar prin numărul de tancuri, tunuri sau avioane. Adaptarea software, protecția împotriva bruiajului și capacitatea de a integra rapid sisteme ieftine, produse în masă, devin la fel de importante ca platformele scumpe.
Raza de aproape 2.000 de kilometri arată că țintele din spatele frontului nu mai sunt protejate
Dronele Liutyi, asamblate de GUR, pot parcurge aproape 2.000 de kilometri și pot transporta până la 70 de kilograme de explozibili. Pentru comparație, această distanță mută lovirea mult dincolo de logica frontului apropiat și obligă Rusia să distribuie apărarea pe un teritoriu mult mai mare decât în fazele anterioare ale războiului.
Președintele Volodimir Zelenski (președintele Ucrainei) a sugerat public că nici această rază nu ar reprezenta limita.
„După cum știți foarte bine, această distanță nu este limita capacităților noastre”, a scris Zelenski într-o scrisoare deschisă adresată lui Vladimir Putin.
Dar există și întrebări fără răspuns public până acum. Nu a fost anunțată rata de succes a acestor atacuri în depășirea apărării ruse. Nu este clar nici cât de sustenabil este, pe termen lung, un ritm de 200-300 de lansări pe noapte, chiar dacă Ucraina a demonstrat că poate scala rapid producția și adaptarea tehnică.
Ce urmează pentru Europa este o revizuire a doctrinei, nu doar o lecție de front
Războiul din Ucraina a devenit cel mai mare laborator de testare a tehnologiei militare moderne din istorie, depășind modelul unui simplu război de uzură convențional. Asta are consecințe mai largi decât conflictul dintre Kiev și Moscova. Exercițiile militare din Taiwan și confruntările navale din Marea Chinei de Sud arată că marile armate urmăresc deja același lucru: cum poate fi descurajat un adversar mai mare prin tehnologie relativ ieftină și adaptată rapid.
Pentru statele Uniunii Europene și pentru NATO, inclusiv pentru România, semnalul este clar. O apărare credibilă nu mai înseamnă doar achiziții mari și lente, ci și capacitatea de a reacționa repede la o tehnologie care schimbă frontul în luni, nu în decenii. Iar riscul de escaladare rămâne prezent tocmai fiindcă atacurile cu drone reduc distanța dintre front și zonele civile.
Faptul concret de urmărit este ritmul atacurilor ucrainene asupra teritoriului rus: după cel mai mare atac cu drone asupra Moscovei din ultimii ani, semnalul transmis de Kiev este că loviturile la mare distanță nu mai sunt excepția, ci o componentă constantă a războiului.
