UE lansează portofelul digital pentru 80% din cetățeni până în 2030

Uniunea Europeană pregătește lansarea unui portofel digital de identitate care va schimba modul în care cetățenii interacționează cu serviciile publice și private. Noul sistem, denumit EUDI Wallet, promite să simplifice masiv birocrația, dar ridică și întrebări serioase legate de securitatea datelor personale, conform unei analize The Conversation.

Planul Comisiei Europene este ambițios: până în 2030, aproximativ 80% din populația UE ar trebui să utilizeze această formă de identitate electronică.

Ce documente vor fi stocate în telefon

Portofelul digital european va permite cetățenilor să își dovedească identitatea online pe întreg teritoriul Uniunii. Acesta va funcționa ca o aplicație pe smartphone și va centraliza date personale de bază, precum nume, dată de naștere și cetățenie. Dar, pe lângă acestea, va putea stoca și o gamă largă de documente digitale.

Mai exact, utilizatorii vor putea avea în format electronic permisul de conducere, bilete de transport, diplome de studii sau chiar rețete medicale. Sistemul va permite și semnarea electronică a documentelor, cu aceeași valoare legală ca o semnătură olografă. Astfel, interacțiunea cu instituții din alte state membre va deveni mult mai simplă, eliminând barierele administrative.

Un exemplu concret ar fi posibilitatea ca un cetățean român să folosească o rețetă emisă de un medic din Franța pentru a cumpăra medicamente dintr-o farmacie din Belgia. Procese precum închirierea unei mașini sau aplicarea pentru un loc de muncă ar putea fi complet digitalizate, fără a mai fi necesară trimiterea de copii fizice după acte.

Utilizarea portofelului nu va fi obligatorie pentru cetățeni. Însă, până în 2027, toate instituțiile și companiile care solicită o autentificare puternică, inclusiv băncile, vor fi obligate să accepte această formă de identificare. Fiecare stat membru trebuie să ofere cetățenilor săi cel puțin o astfel de soluție digitală până la finalul anului 2026.

Riscuri majore: de la atacuri cibernetice la excludere digitală

În ciuda beneficiilor evidente, experții în securitate cibernetică și protecția datelor atrag atenția asupra unor riscuri importante. Unul dintre cele mai mari pericole este transformarea acestor portofele digitale în ținte prioritare pentru hackeri. Centralizarea unor date validate oficial, cum ar fi diplomele sau chiar identitatea în sine, le face extrem de valoroase pe piața neagră.

O altă problemă este legată de confidențialitate. Există riscul ca volumul de date personale colectate de diverse entități să crească, uneori fără ca utilizatorii să fie pe deplin conștienți de informațiile pe care le partajează. Pentru a contracara acest risc, sistemul va include un panou de control unde fiecare persoană poate vedea exact ce date a partajat și poate semnala cereri suspecte. si, vor fi implementate tehnologii avansate, precum „zero-knowledge proof”, care permit verificarea unei informații (de exemplu, dacă o persoană are peste 18 ani) fără a dezvălui alte date personale, cum ar fi data exactă a nașterii.

Și nu trebuie ignorat riscul excluderii digitale.

Persoanele care nu au acces la un smartphone modern sau care nu dețin competențele digitale necesare pentru a utiliza o astfel de aplicație ar putea fi marginalizate. Acest aspect vizează în special populația mai în vârstă sau persoanele din medii defavorizate.

O miză de suveranitate pentru Europa

Portofelul digital ridică și probleme de suveranitate națională. În mod tradițional, identificarea cetățenilor este o responsabilitate exclusivă a statelor. Implicarea unor companii private în dezvoltarea și furnizarea acestor servicii, în special a celor non-europene, poate genera riscuri de influență externă și dependență tehnologică.

Pentru ca proiectul să aibă succes, este nevoie de un cadru de reglementare foarte clar, care să includă reguli stricte de implementare, audituri de securitate riguroase și sancțiuni dure pentru orice abuz. În același timp, experții subliniază că este absolut necesar să fie menținute și alternativele clasice, precum documentele pe hârtie. Acestea asigură reziliența sistemului în cazul unor defecțiuni tehnice sau atacuri cibernetice și garantează libertatea de alegere a cetățenilor.