Dirijorul loan Luchian Mihalea a fost o figură emblematică în peisajul muzical românesc, iar moartea sa tragică în 1993 a lăsat un gol profund în inimile colegilor și admiratorilor săi. Cu doar 26 de ore înainte de a-și pierde viața, Mihalea a condus o repetiție memorabilă cu grupul său, Song. Această ultimă întâlnire a fost marcată de emoție și pasiune, având loc pe 28 noiembrie, cu o zi înainte de tragicul incident care a dus la sfârșitul vieții sale.
În seara de 29 noiembrie 1993, Mihalea a fost ucis în apartamentul său de către două persoane pe care le primise. Această crimă a zguduit întreaga comunitate artistică din România, iar condamnările ulterioare ale ucigașilor săi au fost severe, incluzând pedeapsa cu închisoarea pe viață. La doar 32 de ani, Mihalea se afla într-un moment de apogeu profesional. Activitatea sa cu grupurile Song și Minisong l-a consacrat ca un nume de referință în muzica corală românească.
Ultima repetiție a fost dedicată concertului aniversar de 20 de ani, un moment deosebit pentru membrii grupului. Rodica Jidoveanu, una dintre colegele sale, își amintește cu tristețe acea seară. Atmosfera era vibrantă, iar entuziasmul pentru concertul ce urma să aibă loc era palpabil. Jidoveanu a relatat cum au aflat de tragedie: „Am fost muți de durere. Întâlnirea noastră a fost ultima și a lăsat o amprentă adâncă în sufletele noastre”.
Denise Manoliu, o altă colegă, a rememorat o repetiție plină de energie și optimism. Deși Mihalea a menționat că va rămâne prieten cu toți, colegii simțeau presiunea pregătirilor pentru un concurs de muzică corală în Spania. Detalii din acea seară au căpătat o semnificație profundă după tragicul eveniment, iar colegii săi au început să perceapă gesturile lui Mihalea ca fiind semne premonitorii.
Lumința Velciu, realizator de emisiuni și autor, a scris despre impactul pe care Mihalea l-a avut asupra carierei sale în volumul „SONG, un cântec amuţit – trei decenii fără Oanță”. În carte, Velciu subliniază cum Mihalea a fost un formator de caractere pentru toți membrii grupului, influențând profund viețile lor personale și artistice. Velciu își amintește cum Mihalea punea întotdeauna publicul pe primul loc, ceea ce a contribuit la formarea unei legături speciale între artist și spectatori.
Povestea lui loan Luchian Mihalea rămâne vie și astăzi, iar moștenirea sa artistică continuă să inspire tineri muzicieni. Grupurile Song și Minisong, pe care le-a creat, au devenit repere în muzica corală din România. Mormântul său de la Cimitirul Bellu din București este vizitat frecvent, iar admiratorii aduc flori și aprind lumânări în memoria sa. Pe crucea sa sunt înscrise versuri care reflectă profunditatea și sensibilitatea artistului.
În ciuda trecerii anilor, amintirea lui loan Luchian Mihalea este păstrată vie prin omagii aduse de colegii săi și prin publicații care continuă să vorbească despre influența sa. În 2024, Velciu a lansat ultimul videoclip al repetiției finale, filmat cu puțin timp înainte de moartea sa, care a fost difuzat și în presa internațională. Aceste mărturii nu doar că păstrează vie memoria sa, dar și contribuie la înțelegerea valorii pe care o reprezintă pentru cultura românească.
Astfel, povestea lui loan Luchian Mihalea nu este doar despre un artist talentat, ci și despre impactul pe care l-a avut asupra comunității muzicale din România. Moartea sa prematură a ridicat numeroase întrebări despre siguranța și protecția artiștilor, dar și despre importanța susținerii culturii și artei în societate. La 30 de ani de la dispariția sa, Mihalea rămâne un simbol al dedicației și pasiunii pentru muzică, iar amintirea sa va continua să trăiască în inimile celor care l-au cunoscut.
