Un meteorit de 50 de kilograme a căzut pe o casă în New Jersey
O rocă prăbușită pe 16 iulie 2024 într-o casă din Hillsborough, New Jersey, are o valoare științifică mare, deoarece s-a dovedit extrem de rară: un meteorit de aproximativ 50 de kilograme, bogat în compuși organici, aminoacizi și fragmente sărate, ce poate oferi indicii despre începuturile vieții pe Pământ.
Meteoritul cântărea 50 de kilograme (110 livre), iar impactul a străpuns acoperișul și tavanul unui dormitor. Dimensiunea lui a fost comparată cu cea a unui bagaj greu de avion.
Conservarea rapidă a meteoritului a fost crucială
Importanța reală nu constă în căderea spectaculoasă, ci în felul în care a fost conservat. Proprietarul a adunat rapid bucățile, care miroseau a sulf, folosind mănuși și le-a pus în borcane, ferindu-le de uleiurile și umezeala mâinilor. A anunțat imediat American Meteor Society. Astfel, eșantioanele au rămas aproape neatinse, având urme doar de fibră de sticlă și de covor.
Analiza condusă de Mike Zolensky (meteoriticist la Johnson Space Center al NASA) a arătat că „meteoritul Hillsborough” este plin de compuși organici, aminoacizi și mici fragmente sărate, semn că roca a fost alterată de apă.
Clasificarea îl face și mai important. Meteoritul este o condrită carbonacee CM1/2, o categorie intermediară între CM1, asociată cu apă, și CM2, de regulă fără apă semnificativă. Este doar al doilea meteorit de acest tip observat pe Pământ.
Peter Jenniskens (autor principal și astronom specializat în meteoriți la SETI Institute și NASA’s Ames Research Center) a explicat, potrivit Space, de ce reacția proprietarului a schimbat valoarea științifică a descoperirii.
„A avut prezența de spirit să își pună mănuși și să scoată borcane. Și pentru acest tip de meteorit, condritele carbonacee, este foarte important pentru că acestea pur și simplu absorb orice umezeală la care te poți gândi.”
Același cercetător a spus că tocmai această conservare rapidă a făcut diferența față de alte descoperiri din aceeași clasă, mult mai puține și mai expuse contaminării.
„Datorită reacției rapide a proprietarului, aceștia sunt cei mai imaculați meteoriți CM1/2 despre care știm.”
Meteoritul a fost urmărit și înapoi, spre locul de origine. Experții conduși de Peter Jenniskens au refăcut traiectoria cu ajutorul camerelor de supraveghere, al camerelor video de la sonerii și al radarului meteorologic Doppler de la aeroportul Newark, care a detectat o dâră lungă de pietricele de la Staten Island la New Jersey.
Există și o ipoteză neconfirmată privind corpul părinte. Asteroidul din care provine meteoritul ar fi putut fi deja observat într-un zbor de survolare al misiunii Lucy a NASA, iar Jenniskens a precizat că roca părea să vină din centura interioară de asteroizi.
„Într-un fel, te poți gândi la asta ca și cum ai mirosi originile atmosferei vieții.”
Detaliul care a salvat proba
În astfel de cazuri, primul gest poate decide dacă o probă mai are sau nu valoare științifică. Mănușile și borcanele au limitat contactul cu umezeala, iar asta a contat mult pentru o rocă ce absoarbe ușor apa din mediu. Totuși, aici câștigul nu a fost unul comercial descris public, ci unul de laborator: cercetătorii au primit fragmente păstrate neobișnuit de curat.
Descoperirile au fost validate și publicate în jurnalul științific Science Advances. Fragmente din meteorit urmează să fie expuse public la American Museum of Natural History din zona New York City, iar cercetătorii continuă studiul reacțiilor chimice din medii cu saramură care ajută formarea aminoacizilor.
Citește și:
